Prohod – George Topârceanu
Prohod În oraşul nostru putrezit în ceaţăUnde toată ziua cântă catirinci,Au murit cinci oameni într-o dimineaţăŞi i-au dus la groapă, morţi, pe câteşicinci. După-aceea alţii s-au pornit să moară,Care mai de care, câte doi pe ceas.Din locuitorii vii odinioarăNu se ştie bine câţi au mai rămas. Dar aşa se-ntâmplă regulat când plouă,Moare ici o babă, […]
De profundis – George Topârceanu
De profundis INu, asta nu pot s-o suport!Curând, e-un an şi jumătateDe când aţi declarat că-s mortÎn unanimitate. Toţi proştii câţi m-au cunoscutZiceau: „Mi-era un fel de rudă —Săracul! Cine-ar fi crezut?…”Îmi vine să-nviez de ciudă! Profane mâini mi-au răsfoit,La Iaşi, arhiva.Revistele m-au prohodit,Amicii mi-au mâncat coliva. Mă pipăi, stau nedumerit.Mă trag de păr, simt […]
Despărţire – George Topârceanu
Despărţire Trec pâlcuri de răchită şi stâlpii fug întruna,Pe cer în clarul zilei ne urmăreşte luna,Şi trenul deopotrivă la-ntrecere cu eaAleargă peste câmpuri… Adio, draga mea!Adio Gândul doarme şu sufletu-mi veghează…Uimit mă uit cum joacă pe mâna mea o rază…Vecinul mă priveşte cu ochii plini de somn,O muscă întârzie pe fruntea unui domn…Iubito, simt în […]
Decorul – George Topârceanu
Decorul Sus, pe dealuri, Toamna punemiriști galbene-n lumină,arături ca de cărbuneși mohoare de rugină. Rânduri-rânduri, spre câmpiese perindă nori de plumbpeste larga simetriede coline cu porumb. Iar când soarele străbate,luminând peisajul vastde dreptunghiuri colorateîntr-un limpede contrast, Saltă-n valuri jucăușeși foșnește lung sub soare,cu mătasă la pănușe,mămăliga viitoare… Categorii poezii:
Din prag – George Topârceanu
Din prag Ca steaua serii,Mă sting în noapte,Şi noaptea creşteÎn jurul meu, Când tot trecutulÎn suflet moare,Coboară-n urmă-iPustiul greu… Icoană scumpăDin alte vremuri,Îmi pari acumaUn vis pierdut… Vin’ mai aproape,Dă-mi mâna albăŞi ochii negriSă ţi-i sărut! Aripa morţiiAruncă umbrePe nenoroculCelor învinşi. Străin de toate,Simt cum se lasăGenele grelePe ochii stinşi… Categorii poezii:
Lui Nigrim – George Topârceanu
Lui Nigrim Ieşind de la o şezătoare literară din Galaţi, unde se citise şi o epigramă deNigrim, prietenii m-au rugat să improvizez ceva. De ce e tristă luna oareÎn noaptea asta? Da, ghicim:A ascultat la şezătoareepigramă de Nigrim. Categorii poezii:
Doamnei Aftalion – George Topârceanu
Doamnei Aftalion Declar aici că, prin telepatie,O mână delicată mi-a trimisŢigări şi zece lei într-o cutie —Şi pentru toate astea dau în scris Că orice floare poate fi plantatăÎntr-un pământ străin — dar, în sfârşit,Ea n-o să-şi uite patria vreodată, —Grădina mândră-n care-a răsărit… Deci pentru mine are importanţăNu darul, ci pornirea care dă.De-aceea, scumpă […]
Doamnei Ermosa Aftalion – George Topârceanu
Doamnei Ermosa Aftalion O amintire, doamna mea,E ca un vag parfum de floare.Cu cât te depărtezi de ea,Cu-atât se-ntunecă şi moare. Pe când imaginile viiRămân frumoase după moarte,Ca nişte fluturi argintiiFixaţi cu acul într-o carte. Primeşte dar acest albumÎn care-am aruncat pe paginiTristeţea zilelor de-acumTopită-n vesele imagini. Categorii poezii:
Enigma cărților închise – George Topârceanu
Enigma cărților închise Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vremeA pus eternele-i embleme!O, gânduri stinse-n cărţi închiseO, reci abise deschise peste paradiseO, vise scrise!Sunt cărţi îndoliate din care misticii fioriUşoriÎnghirlandează mutele dezastreCu orizonturi pale şi albastre,Neantul brelocat în străluciri de astreProfund inoculează statuile nocturne cu gesturi oglinditeÎn lacuri de mistereŞi de tăcere.Sunt cărţi […]
Cincinat lui Nigrim & Comp – George Topârceanu
Cincinat lui Nigrim & Comp Talentul vostru-n adevărS-a mărginit numai la păr,Dar toată strălucirea meaNu stă-n chelie, ci sub ea! Categorii poezii: