Către chipul din oglindă – George Topârceanu
Către chipul din oglindă Cum stai în rama şi te uiţiAtât de trist la mine,Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:“Mă mai cunoşti, străine?” “Urâtule, nu te cunosc!Prea palid eşti la faţăŞi prea bolnavi ard ochii tăi,Privirea lor mă-ngheaţă… Că te ştiam copil nebun,Crescut în vânt si soare,Obrazul rumen, ochii viiŞi gura zâmbitoare. Natura toata se-nchină,Ascultătoare ţie:Aveai palat […]
Cânele ovreiului – George Topârceanu
Cânele ovreiului Într-un an, cândva-ntr-o vară,Nu ştiu unde, în ce sat,Un ovrei mergând cu marfăÎntr-o curte a intrat.Şi cum intră el pe poartăCu bagajul la spinare,Hop, îi sare înainteUn dulău urât şi mare.,,Ce să fac acum? se-ntreabăBietul Iţic supărat.Dacă strig să vie omul,Pân’ să vie — m-a mâncat!Dacă plec pe poartă iară, —Aş pleca eu […]
Catrene improvizate – George Topârceanu
Catrene improvizate Ca o cometă fără coadăAi apărut pe firmamentCu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, –Dar n-ai talent. Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,Cerneală, public indulgent,Parale şi tipografie, –Dar n-ai talent. Te-ai instalat în CapitalăCa să creezi şi tu curent.Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, –Dar n-ai talent. La cafenea când vii aleneÎţi iei un […]
Ceasornicului meu – George Topârceanu
Ceasornicului meu Ce, — iar ai aţipit?… RuşineCă porţi blazonul de „patent”!Te ţiu, de-o lună, eu pe tineCu mersul vremii în curent. Maşinăria ta perfectăCunoaşte ordinul legalŞi-n fiecare zi respectăRepaosul… duminical. * Dar poate laşi necontrolateSă curgă clipele în haos, —Că ai şi tu nevoie, frate,De linişte şi de repaos. Eşti surmenat şi tu pesemneCa […]
Chemare – George Topârceanu
Chemare În zadar te ispiteşte visul vieţii nestatornic!Nu vezi tu că-n înţelesul strânsului de mână dornic,Tremură belşugul unei dulci comori nerisipiteDe dorinţi, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei,Ai rămas aşa, uimită, cu privirea-n ochii mei,Dar un gând străin, deodată, ţi-a înmărmurit avântul —Şi sfielnicele buze n-au […]
Cioara – George Topârceanu
Cioara Câmpul alb, ca un cearşaf,Până-n zări se desfăşoară…Sus pe-un stâlp de telegraf,S-a oprit din zbor o cioară,Nemişcată-n vârf de parCa o acvilă pe-un soclu,Oacheşă ca un hornarŞi macabră ca un cioclu;Neagră ca un as de pică,Sub nemărginitul cer;Singuratică şi micăCât o boabă de piper; Gârbovă ca o feştilăÎntr-un cap de lumânare;Ca o mutră imobilăDe […]
Dedicaţie – George Topârceanu
Dedicaţie Lira spânzurată-n cuiCam de mult am părăsit-o,De urâtul tău, iubito,Şi de dragul nimănui. Degetele-mi amorţiteDe-abia lunecă pe strune.Toate coardele sunt bune,Doar a’ inimii-s plesnite. Pentru tine, adorato,Vreau să-mi cânt de azi încoloBucuriile-n tremoloŞi tristeţea-n pizzicato. Şi de s-o-ntâmpla ca tonulOri măsura să nu-ţi placă,Vom întoarce patefonulŞi vom pune altă placă. Categorii poezii:
Cobe – George Topârceanu
Cobe Tu care mă citești cu voie bună,Necunoscut prieten inocent,Tu vei muri la noapte, peste-o lunăSau peste zece ani, — indiferent. Un mare potentat ce stă departe(Și nimeni nu-i mai mare decât El)Te-a osândit nevinovat la moarte,Rostind sentința-i fără drept de-apel. Și dacă, liber ca într-un ospiciu,Te lasă încă-un pic să mai respiri,O face doar […]
Cocostârcul albastru – George Topârceanu
Cocostârcul albastru Răsună cobza şi vioara,Fac gospodinele pomeni…Ce chef la noi în Viişoara,Ce praznic mare-n Rădăşeni! Chiar Hanul-Boului învie!Iar jos, la Crâşma lui moş Precu,E-atâta zvon şi veselieDe parcă azi se lasă secu! La vodă-Tomşa vin răzeşiiSă afle astăzi crezământ.Şoimaru bea cu megieşiiIzbind căciulile-n pământ Pe când Duduia Margareta,Rămasă singură-n ietacSă-şi facă-n grabă toaleta,S-a-mpuns la […]
Copilul – George Topârceanu
Copilul În noaptea tristă care ne desparte,Tu poate simți în jurul tău suspineȘi fâlfâiri de aripi și de șoapte…E dorul meu ce vine de departeȘi ostenit adoarme lângă ține,Cuminte ca un fluture de noapteCe s-a lăsat la capul tău, pe-o carteÎnchisă de la sineCând ai simțit că somnul ne desparte… Categorii poezii: