Mama și feciorul – Grigore Vieru
Mama și feciorul – Maică, nu mai osteni,Că avem cu ce trăi,Am şi casă şi bănuţi,Eu, nu tu să mă ajuţi.Maică, nu mai sunt copil,Nu vezi că-s şi eu bătrân?! – Pentru lume-i fi bătrân,Pentru mine tot copil,Pentru lume – om de stat,Pentru mine – al meu băiat;Pentru lume – fericit,Pentru mine – necăjit. – […]
Mama în casa noastră – Grigore Vieru
Mama în casa noastră Ne supărăm pe eaCă nu vede bineAtunci cândStrică paharulDe cristal. Ne supărăm pe eaCă nu aude bineAtunci când în loc de pâine smolităPâine albă ne-aduce. Ne supărăm pe eaCă umblă încetAtunci cândNe face curat prin casăŞi oaspeţii trebuieSă vină. Ne bucurămCă nu vede bineAtunci cândNe sărutăm soaţele tinere. Ne bucurămCa n-aude […]
Mama în câmp – Grigore Vieru
Mama în câmp Peste dealul de-aramăCurge soare-n asfințit.„Odihnește, mamă, –Pot rosti, în sfârșit. Mai trăiește-n mine,Sfântul grai să-l ascult.Albei tale lumineÎnchina-mă-voi mult.“ Ea se șterge cu mânaDe sudoare şi mit,Coperind cu ţărânăChipul său ostenit. Categorii poezii:
Mama – Grigore Vieru
Mama Foicică dulce poamăToată lumea are mamă, Melcul, iedul, ursulică, Puiul cel de rândunică. Fuge noaptea şi dispareLa tot puiul bine-i pare Că din nou e dimineațăŞi-şi vede mama la faţă. Categorii poezii:
Mâinile mamei – Grigore Vieru
Mâinile mamei Când m-am născut, pe frunte euAveam coroană-mpărătească:A mamei mână părintească,A mamei mână părintească. Duios, o, mâna ei întâiCu mâna dragei mele feţeS-au întâlnit la mine-n plete,S-au întâlnit la mine-n plete. Copii am. Dar şi-acuma cândVin zorii noaptea s-o destrame,Găsesc pe frunte mâna mamei,Găsesc pe frunte mâna mamei. O, mâna ei, o, mâna ei,O, […]
Măicuța – Grigore Vieru
Măicuța Se adună flori și stelePe sub searăÎn jurul măicuței mele, Pe sub seară.Și intreabă toate celePe sub searăȘi ea sfătuie cu ele, Pe sub seară. Tot o fugă albinuțaDimineața, Udă-i este camașuțaDimineața, Nu întreabă nimicuța, Dimineața, Cp-i grăbită ca măicuțaDimineața. Categorii poezii:
Mă rog de tine – Grigore Vieru
Mă rog de tine Mă rog de tine, ploaie, Când zbori către planete, Stropește gura mameiȘi-o apară de sete. Mă rog de tine, codru(ăaci anii tăi tot fi-vor)Cuprinde-i cald ființaȘi-o apară de vifor. Mă rog de tine, iarbă, Mângâie-i talpa goalăȘi sarea grea din oaseȘi-o apară de boală. Mă rog de tine, munte, Cât zboru-o să mă poarteSăruta ochii […]
Harpa – Grigore Vieru
Harpa Să cânte pot, credeam, chiar șerpii.I-am pus ca grave strune harpeiAlăturea de coarda poameiȘi sfîntul fir de păr al mamei.Cu harpa stam sub mere coapte.Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte,Trecând prin codru, singuratic,Au prins a șuiera sălbatic,Săreau să-mi muște mâna, fața,Să-i sugă cântecului viața.Sunai al mamei păr sub cetini,Veniră-n fugă-atunci prieteni.Când mă trezisem ca […]
Ghicitoare fără Sfârșit – Grigore Vieru
Ghicitoare fără Sfârșit Ce izvorSe ia după om?Glasul mamei. Ce e dulceȘi nu se aduce?Buzele mamei. Care spice crescCu vârful În jos?Brațele mamei. Care stele pe cerCad amândouă odată?Ochii mamei. Ce se arăCu lacrima?Chipul mamei. Ce este nemărginitȘi nu calcă iarba străină?Sufletul mamei. Categorii poezii:
Făptura mamei – Grigore Vieru
Făptura mamei Ușoară, maică, ușoară, C-ai putea să mergi călcândPe semințele ce zboarăÎntre ceruri și pământ.În priviri c-un fel de teama, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă,Steaua știe ce gândești. Categorii poezii: