Mama în câmp

Peste dealul de-aramă
Curge soare-n asfințit.
„Odihnește, mamă, –
Pot rosti, în sfârșit.

Mai trăiește-n mine,
Sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi mult.“

Ea se șterge cu mâna
De sudoare şi mit,
Coperind cu ţărână
Chipul său ostenit.