Romanţa cheii – Ion Minulescu

Romanţa cheii Cheia ce mi-ai dat aseară –Cheia de la poarta verde –Am pierdut-o chiar aseară!…Dar ce cheie nu se pierde?Cheia ce mi-ai dat asearăMi-a căzut din turn,Pe scară,Şi căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut asearăAm cătat-o ;Dar pe scarăEra noapte ca şi-afară –Noapte ca sub boltuitaCupolă de mănăstire,Când s-au stins pe la icoaneLumânările […]

Romanţă policromă – Ion Minulescu

Romanţă policromă Nu-i cer nimic…Şi totuşi, dacă-ar vrea –O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă –Ar face dintr-un lac o Marmara,Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.Nu-i cer nimic…Dar dacă-ar fi să-i cerCe-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,Aş picura-ntr-o cupă cu eterMorfinăŞi i-aş cere-apoi aşa: Dă-mi tot ce crezi […]

Romanţa ultimei seri – Ion Minulescu

Romanţa ultimei seri Pe buzele-mi roşii port şi-astăzi stigmatulDezastrelor mute din ultima seară…Pe buzele-mi roşii – apusuri de vară –Port urmele luptei pierdută-n palatulEternului MâineŞi fostului Ieri!… Mi-ai spus într-o seară că-i ultima seară!…Vai!… Ultima seară ce trist se sfârşea…Te văd parcă şi-astăzi învinsă,Culcată,Pe-aceeaşi arabă şi veche sofa,Cu pleoapele-nchise,Cu gura-ncleştatăŞi mâinile-n cruce ca două stindardeSalvate […]

Romanţa soarelui – Ion Minulescu

Romanţa soarelui Răsar,Mă-nalţ,CoborŞi-apoi dispar,Şi-apusul meu e totuşi răsărit…Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –Portret unic şi veşnic, expus în infinit. Cu magica-mi baghetă uriaşe –Stăpâna hotărârilor eterne –Deştept măturătorii albelor oraşeŞi-adorm întârziaţii negrelor taverne… Dau fluviilor graţii de reptile,Dau mărilor priviri fosforescente,Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente. Dau fructe […]

Romanţă fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă) Nu-i nimeni… nimeni să ne vadă şi să ne-auză –Nu pleca!Dă-mi degetele-ţi inelate să le sărut ca şi-altădată,Dă-mi degetele-ţi inelate –Poeme-n pietre nestemate –Vreau să le-nvăţ pe dinafară şi să le cânt,Dă-mi mâna toată,Căci nu-i în tot salonul alta, aşa, la fel cu mâna ta. Rămâi cu […]

Romanţă fără muzică (Ca să-ajung până la tine) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (Ca să-ajung până la tine) Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:– Grăbeşte…Pune-ţi aripi ca în basmeŞi te-nalţă până-n nori…Tot mai sus,Tot mai departe –Ca şiragul de cocoriCe pluteşte colo-n zare!…Haide, calule, grăbeşte!… Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:– Dă-mi mânaŞi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde –Până-n zarea-nsângerată […]

Romanţă fără muzică (În tine-mi pun toată speranţa) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (În tine-mi pun toată speranţa) În tine-mi pun toată speranţaŞi-ţi zic:– De-acum pentru mine fii totul,Iar euVoi fi pentru tine acelaşi ateu,Ce-afară de tine nu crede-n nimic.Fii totul –Trecutul, cu morţii de ieriCe dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,Şi ziua de mâine, cu noii-veniţiCe râd pe mormântul defunctei Dureri…Spre norii de-aramă, pe-naltele […]

Trei lacrimi reci de călătoare – Ion Minulescu

Trei lacrimi reci de călătoare Şi-ai să mă uiţi –Că prea departeŞi prea pentru mult timp porneşti!Şi-am să te uit –Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.…………Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,Şi ochii-ţi lăcrima-vor poateTrei lacrimi reci de călătoare ;Iar eu pe ţărmMâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,Te-oi plânge-n ritmul unui vers. […]

Romanță fără muzică (în seara când ne-om întâlni…) – Ion Minulescu

Romanță fără muzică (În seara când ne-om întâlni…) În seara când ne-om întâlni ―Căci va veni și seara-aceea ―În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argintȘi-ți voi citiCapitole din epopeeaAmantelor din Siracuza,Citera,LesbosȘi Corint…Și-n seara când ne-om întâlniTe-oi întreba,Ca și pe multele pe care le-am întrebat ’naintea ta:― Voiești sau nu să fii a mea? În […]