Romanță fără ecou – Ion Minulescu
Romanță fără ecou Iubire, bibelou de porțelan,Obiect cu existența efemera,Te regăsesc pe-aceeași etajerăPe care te-am lăsat acum un an… Iți mulțumesc!…Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…Ce suflet caritabil te-a păstratÎn lipsa mea,În lipsa ei,În lipsa noastră?…Ce demon alb,Ce pasăre albastrăȚi-a stat de veghe-atâta timpȘi te-a-ngrijitDe nu te-ai spartȘi nu te-ai prăfuit?… Iubire, bibelou de porțelan,Obiect de preț […]
Rămâi – Ion Minulescu
Rămâi Iar vrei să pleci? Rămâi aici, nu veziCum toamna-a smuls tot verdele grădinei,Cum norii-închid ferestrele senineiBolți, sub care alt’dată rătăceamȘi-ți repetam ce nu vreai să mă crezi?…Iar vrei să pleci? Rămâi aci să-ți spunDe ce-ți păream alt’dată-așa nebun-În prima zi când nu ne cunoșteam?… Pe-atunci eram- îți mai aduci aminte?-Eram așa cum iar am […]
Odeletă – Ion Minulescu
Odeletă In cinstea ta, –Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete, –Voi scri trei ode,Trei romante,Trei elegiiSi trei sonete.Si-n cinstea ta, –Cea mai cantata din cate-n lume-au fost cantate, –Din fiecare vers voi faceCate-un breloc de-argint, în careGandirile-mi vor sta alături, ca niste pietre nestimateDe-a pururi incrustate-n bronzulUnei coroane princiare! … Din tara-n care […]
Nu-i nimeni ca sa ne vadă – Ion Minulescu
Nu-i nimeni ca sa ne vadă Nu-i nimeni… nimeni să ne vada si să ne-auza –Nu pleca.Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,Da-mi degetele-ti inelate –Poeme-n pietre nestimate –Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cânt,Da-mi mana toata.Căci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta. Ramai cu mine toata […]
Epilog sentimental – Ion Minulescu
Epilog sentimental […] Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,Si nu-ti mai cer nimic !…Tu n-ai ghicitCa melodia intregirii noastre s-a sfirsitSi toata fericirea-mprovizataCu care ne-avintam tot mai departeN-a fost decit iluzia ca ne-am iubitCa doua manechine cu suflete de vata,Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?… Categorii poezii:
De ce-ai plecat? – Ion Minulescu
De ce-ai plecat? De ce-ai plecat?… Tu nu ştiaiCă-n luna mai, Prin munţii cu păduri de brad, Oricine-ar fi – femeie sau bărbat –Potecile te duc spre Iad, Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?… De ce-ai plecatCu vântu-n părul tău vâlvoi, Când nici un glas nu te-a chemat?… Tu nu ştiaiCă-n luna maiPotecile sunt […]
Celei mai aproape – Ion Minulescu
Celei mai aproape De ce-ţi sunt ochii verzi –Coloarea wagnerianelor motive –Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altareDin Babilon,Şi din Ninive? De ce, când plângi,În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petaleDe trandafiri,De chiparoase,De nuferi albiŞi crizanteme?…De ce, când plângi,Cu […]
Celei care pleacă – Ion Minulescu
Celei care pleacă Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…Dar ce anume-a fost,Ce-am vrut să fieNoi nu vom şti-o poate niciodată… A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.Un cântec trist, adus din alte ţăriDe nişte pasări albe – călătoarePe-albastrul răzvrătit al altor măriUn cântec trist, adus de marinariiSosiţi din […]
Celei care minte – Ion Minulescu
Celei care minte Eu știu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…Dar fiindcă azi mi te dai toată,Am să te iert –E vechi păcatulŞi nu eşti prima vinovată!… În cinstea ta,Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,În pat ţi-am presărat garoafeŞi maci –Tot flori însângerate –Şi cu parfum de brad […]
Umanizare – Ion Barbu
Umanizare Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:Sub tristele-i arcade mult timp am ratacitDe noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Am parasit in urma grandoarea ta polaraSi-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,Cararea mea, surprinsa de umbra, […]