Steaua – Ion Luca Caragiale
Steaua Cu mâini subţiri şi reci,i-ai dat fior fierbinte:Să treacă veci de veci,Eu tot l-oi ţine minte. Credeam că s-a opritÎn cale mersul lumii,Că tot a-ncremenitCa trupul unei mumii. Odată m-ai atinsŞ-apoi te-ai dus departe;O stea pe cer s-a stins…Păreri au fost deşarte. Oriunde-acum sclipeştiÎn depărtări albastre.Tu nu eşti unde eşti,Perdută printre astre. Te ţine-aci […]
Discreție – Ion Luca Caragiale
Discreție Nu vreau să ştii că te iubesc;Voi suferi tăcut, discret –Cochetele dispreţuiescPe-un franc poet! Da-n veci închipuirea taDin sufletul meu n-o să moară,Şi niminui n-oi arătaA mea comoară! Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:Nu! n-ai s-o afli niciodată..Şi arz de dorul tău nebun,Mult adorată. Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc:Ştiu bine că pe-un […]
Cameleon-femeie – Ion Luca Caragiale
Cameleon – femeie Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,Sclipi deodată clară, vis roz al tinereţii,Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzii aştri. O văz fugind prin codrul cel verde de jugaştri –Era Erato albă iluminând poeţii. –De-a ei priviri focoase ar fi roşit sihaştriPăliţi, chlorotici, vineţi de greul bătrâneţii. Purta […]
Nastratin Hogea la Isarlîk – Ion Barbu
Nastratin Hogea la Isarlîk Țara veghea turcită. Pierea o după-amiază,Schimbată în apa multă a ierbii ce-nviază,Cînd, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir,Gîndacul serii urcă ghiocul de porfir.Cer plin de rodul toamnei îmi flutura – tartane,Tot vioriul umed al prunelor gîltane:Grădină îmi sta cerul iar munții, parmalîk. Un drum băteam, aproape de […]
Înfrângere – Ion Barbu
Înfrângere Ca fruntea mea să poarte diademulCe fulgeră-n albastrele palateAm ridicat oștiri nenumărateȘi-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntruniteȘi năpădită fu întreaga zareIar vremea prinse-ncet să desfășoareFuiorul ei de ore nesfârșite… Mult timp, în pragul porții opaline,Am stat s-aștept herladu1 biruinții,Am stat să-ntreb cuprinderile mințiiDe crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețateOștirile n-au […]
Încleștări – Ion Barbu
Încleștări Ca umbra-n stemă, pe basilici,O veghie singură să urciSub agere oțele silnici:O Moscovă de cer și furci. Stea netedă, vigoare-n chiciuri,Asprime zveltă, imn de biciuri!Explică stricte-acele gloriiPe căngi răspunse din victorii. Categorii poezii:
Panteism – Ion Barbu
Panteism Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă,Spre sînul ei puternic, cioplit în dur bazalt,Uitat să fie visul şi zborul lui înalt,Uitată plăsmuirea cu aripe de ceaţă! Vom coborî spre calda, impudica Cybela,Pe care flori de fildeş ori umed putregaiÎşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor trai,şi-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor […]
Lava – Ion Barbu
Lava Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere,O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul;Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul… Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptareSub aburii roșiateci, sub aburii de fier,Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o […]
Munții – Ion Barbu
Munții Posomorâta lor înlănțuireNu e decât un spasm încremenit-Supremă încordare de granit,Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruitÎi logodi cu vasta strălucire,Un braț semeț au repezit spre fire…Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțareAtâtea stânci expiră-n vijelie,Șuvoiul apei neîncăpătoare, -Șerpuitoare formă veșnic vie-Prin necuprinsa zărilor câmpieSe-ndreaptă către mări odihnitoare… […]
Pentru Monica (când va fi mare) – Ion Barbu
Pentru Monica (când va fi mare) Să nu prelingă, să nu piceViu-Spiritul primit în eaLa azimi albe să-l ridice,Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici grei ardeau sub dungă,Ușori sunau în răsărit.Și nori ce nu știau s-ajungăȘi munții câți i-a întâlnit — Suiau ca iezerii să cateLa anii falnici douăzeci.Vedeau din ceasul ce nu bateDin timp […]