Crucea și semiluna – Ion Luca Caragiale
Crucea și semiluna Luna strălucește ca o lampă mare, Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.Dar ca și stejarul mândru de la munte, Mircea-și netezește nobila sa frunte, Și ca și stejarul mândru când înfruntăCrunta vijelie, Mircea se încruntă.Și, apoi, se scoală deodată-n picioareȘi cu glas puternic le […]
Ion Prostul – Ion Luca Caragiale
Ion Prostul Era pe vremea când purtauCocoanele niște turnuriȘ-un malacof piramidalȘi alte multe umpluturi… Ion Ciornei, un țopârlan, Un românaș de viță veche, Purtând suman, purtând ițariȘi-o țurcănească pe ureche, A fost luat la militari…Da-n loc să dea de greu și elIon ajunse vistavoi, Noroc! la domnul Colonel. Băiat voinic, făcea de toate:Era rândaș, spălătoreasă, […]
Idilă – Ion Luca Caragiale
Idila Ia vezi toanta de Mărie, Ce gătită! cum și-a datPe obraz cu rumenieȘi pe cap cu alifie:Să se mire toți în sat. Ia te uită și Ilie, Ce flăcău bun de pețit!Cu ițari noi de dimieȘi cu flori la pălărie, Și cu cisme s-a-nnoit. — Fă Mărie, nu dai laba?— Nu ți-o dau, măcar […]
Grația domniței – Ion Luca Caragiale
Grația domniței Tânăra Domniță a încălecat:Pentru prima oară merge la vânat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.Tinerime-aleasă toți voinici băieți, Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți, Îi urmează veseli. Zgomotul e mare;Cornul suflă-ntr-una la patru hotare.Se începe goana. Tânăra copilăTremură de spaimă, tremură de milă, Văzând […]
Eros – Ion Luca Caragiale
Eros E primăvară… Sus pe Atlas, între pământ și luna plină, Fug nouri străvezii la valecernând ușor o bură fină…Un leopard adult simțeștedeodată-n sânu-i o văpaie!Din creștet până-n vârful coadii, în creiere și-n măruntaie, Îl furnică un neastâmpărnesuferit și nențeles…Din nările lui dilatate, suflări adânci și grele ies;Din ochii-i injectați de sânge, îi pică lacrime […]
De ce? – Ion Luca Caragiale
De ce? De ce, când o furtunăS-abate pe pământCu furie nebună…Cânt? De ce, când luna plinăRevarsă peste crângDivina ei lumină…Plâng? De ce, când treci semeațăȘi nu-mi zici un cuvânt, Nici nu-mi privești în față…Cânt? De ce, când brațe goaleLa piept cu dor mă strâng…In de matase poalePlâng? De ce? Că știu: părereE tot pân’la mormânt!Plăcere […]
Cochetărie – Ion Luca Caragiale
Cochetărie I-am dat drumul de la moarteȘi, mă rog, priviți la el –Fluture-ușurel la fizic,La moral mai ușurel! Stă… Nu pleacă… Cum să plece?S-a zbătut, e șifonat:Cum să ias-un june-n lumeNegătit, nepieptănat? Uite-l cum se dichisește,Cu ce grije se pudrează,Fulgii tineri din bărbie,Fir cu fi cum și-i frizează! Stă să-și facă toaletaCoconașu ! –n loc […]
Erato, scapă-mă! – Ion Luca Caragiale
Erato, scapă-mă! Icoană din ramă, Când glasu-mi te cheamă, Tu vino și ia-mă. Ah! și bine mi-i!Căci la tine mi-iDorul inemii… Gândurile-o dorDe scumpu-i odor:Mai las-o! o, dor! Ca pe calde azimi, Vino să te razimi, Mintea luminează-mi. Dorurilor zi-le:Sunteți niște-azileUnor sfinte zile! Vino, adorato, Fericirea arat-o…Scapă-mă, Erato! Categorii poezii:
Amiaza Maură – Ion Luca Caragiale
Amiaza Maura În aer e lene… Amiază de vară.E pâclă greoaie de plină Sahară.Ca tigru-ntre două tigrese rivale,Ce scuipă de turbă și sânge și bale,Ahmet stă-ntre două geloase neveste:Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste!Biulbiul este blondă, Fatme este brună;O patimă oarbă și alta nebună.Ahmet simte bine că fierbe în eleO ură cumplită, o […]
Declarație simbolistă – Ion Luca Caragiale
Declarație simbolistă Domnișoară!Gându-mi zboarăSpre o fireCu simțireDulce ca de rai ceresc.DomnișoarăRumeoară!Firea ce în gând zărescȘi la careSărutareGându-mi duce, căci … iubesc…Pe cosițe, Prin altițeȘi prin sânu-i rumeor, Ești tu Ida, Ești candidaPentru care să și morDe ai cere, Cu plăcerePrimesc… însă, nu mă-nsor! Categorii poezii: