Pentru Monica (când va fi mare)

Să nu prelingă, să nu pice
Viu-Spiritul primit în ea
La azimi albe să-l ridice,
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici grei ardeau sub dungă,
Ușori sunau în răsărit.
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții câți i-a întâlnit —

Suiau ca iezerii să cate
La anii falnici douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
Din timp tăiat cu săbii reci.