Flori de paşte – Duiliu Zamfirescu
Flori de paște La Palermo,La Palermo, primăvara,Trandafirii urcă scara.Liliacul alb roşeşteCând sărutăDintr-o cutăSânul ce-l adăposteşte.Prin grădini a pus o feeGardurile-n azalee,Casele învolburateÎn ciorchineDe glicinePe balcoane aninate.Dimineaţa idealăRâde-n floarea de migdală,Tinereţea stă în cale,ÎntrupatăÎntr-o fatăCu un coş de portocale.Vin, Bălcescule, din somnulAdormiţilor în Domnul,Să vezi firea cum renaşte:Totul cereMângâierePentru florile de Paşte.Unde eşti, în care floareClipa […]
Fiica haosului – Duiliu Zamfirescu
Fiica haosului A fost odată un voinic,Coborâtor din ginte veche,Crescut pe cal încă de micŞi vânător făr- de pereche.Era din mamă, pământean,Iar despre tată, spuneau uniiCă se trăgea de la TraianŞi amintea, prin chip, străbunii.Trăit în munţi de mititel,Crescuse chipeş şi voios,Încât vorbea lumea de elCa de un nou Făt-Frumos.Când se pornea la vânătoareCu şoimi […]
E mort poetul – Duiliu Zamfirescu
E mort poetul E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat […]
Dorinţa – Duiliu Zamfirescu
Dorința Somnule, ți-am scris să viiSă-mi adormi dorul din piept…Și de-atunci te tot așteptSomn, tu, moartea celor vii. Bătrânețe, vin’ tușind.Vino, adu-mi iarna ta…Voiu să uit a cugeta,Voiu să mor încă trăind. Moarte, tânără fecioară.Vin să-ți dau din al meu sânge…A trăi este a plânge,Și trăind iată ce-am strâns:Plâns și lacrămi și iar plâns.Moarte, vin […]
Djali – Duiliu Zamfirescu
Djali Acolo unde râul plângând murea în mare,Djali-şi găsise luntrea.O dulce legănareDe vânt, încet, o duse pe tainicul canal.Treceau întinse umbre de nori din val în val,Furând razele lunii, şi-n zborul lor cel mareScriind pe faţa apei poveste, marinare.Văzduhul amuţise. Se-ntuneca. FurtunaSe-mlădia pe mare. Tuna. Pierise luna.Din când în când, un zgomot străin, din altă […]
Dezgust – Duiliu Zamfirescu
Dezgust Sunt sătul de tot pe lume. Sunt sătul de suferinţă,De ilusii, de plăcere, de suspine, de credinţă.Le-am gustat pe fiecare si desgustul m-a coprins !Tot ce-a fost mai sfânt, mai nobil, ele-n sufletu-mi au stins.M-au desmoştenit de mine, mi-au ucis gândul de viu;Nu mai ştiu nici să mă bucur, nici să sufăr nu mai […]
Dedicaţie – Duiliu Zamfirescu
DedicațieNepoatei mele Maria-Gretchen Simionescu-Râmniceanu Gretchen, cercetând odată cartea oarbelor destine,Am găsit că ursitoarea a fost darnică cu tine:Ea n’a scris nimic pe fila netedă ce te-aștepta,Căci a vrut ca tu, menirea, să ți-o scrii cu mâna ta. Gretchen dragă, până astă-zi, încă tot nu poți să scrii,Sau și de-ai putea, ai scrie: prăjituri și jucării.De […]
Curgea Siretul liniştit – Duiliu Zamfirescu
Curgea Siretul liniștit Trecuse toamna gînditoarePe rîpi, prin garduri, peste vii,Și închinase toate celeaAceleiași melancolii.Departe, pe întinse șesuri,Curgea Siretul liniștit,Sub zbor de pasări călătoareCălătorind spre răsărit.Înaltă, mișcătoare dungă,Ce-abia te vezi pe cer senin,Cîte speranțe zbor cu tineCe primăvara nu mai vin !O umbră goală, trecătoare,Viața noastră pe pămînt !O pasăre ce pleacă toamnaDescurajată, fără cînt,Și […]
Culcate-s romaniţe – Duiliu Zamfirescu
Culcate-s romanițe Uşor se mişcă tânăra fecioară,Purtându-şi trupul drept ca o făclie;Cu amforele vine de la vieŞi vinde must, ca-n vremi de-odinioară. Copilă albă, vina ta să fieDe te-o-ntâlni Polibus, bunăoară:Cum mâinile-ţi sunt prinse de ulcioarăO să-ţi sărute benghiul din bărbie. Dar ea zâmbeşte. Colţurile gureiS-ascund hoţos în gingaşe gropiţe,Iar ochii vineţi iau coloarea murei. […]
Corsarul – Duiliu Zamfirescu
Corsarul Într-un castel, pe malul mării,Pe-a cărui turnuri crenelateFurtunile le-a îndrăgit,Trăieşte singur, dat uitării,Cu sufletul plin de păcate,Corsarul alb, îmbătrânit. Sub chiparosul din grădinăSe urcă iedera pe-o cruceLa capătul unui mormânt;Prin ramuri aerul suspinăŞi parcă din adânc aduceUn glas de funduri de pământ. Corsarul, care niciodatăDe nimenea nu se rugase,Nu se plânsese nimănui,Corsarul avusese-o fată,Şi-acum […]