Amintirea morilor de apă – Mircea Micu
Amintirea morilor de apă Mașinăria morilor de apă,Biserici părăsite de atei,O mai aud în somnul meu cum sapăȘi încărunțesc de dorul ei. Era așa: o roată lenevităDe lună și de lemnul ei încinsPe care ochii astăzi o evită,Timpanul nu-i percepe ritmul stins. Intram nedumerit și miroseaA lemn bătrân și-a pulbere de grâuȘi ca să nu […]
Alternativă – Mircea Micu
Alternativă M-am lăsat de băut,De femei,De fumatȘi de poezie.Vreau să devin om de stat,Să port halat de catifeaȘi scufie.Amin, și halal să-mi fie! Categorii poezii:
Ai săpat grădina… – Mircea Micu
Ai săpat grădina? Ai săpat grădina, nu-i așa?Iepurii nu vor avea ce adulmeca,Verzele brumate și atinse de gerSe vor fi mutat de mult în cer… Nu mă aștepți…Nici eu nu mai știu să mânuiescHârlețul tău în care norii strălucesc,Și nici să vorbesc nu mai știuDe-nstrăinare și de pustiu. Sapă tu grădina. Fă să răsarăCeapa dulce […]
Acasă, toamna – Mircea Micu
Acasă, toamna Nici nu mai simt, nici nu mai vădPădurea-i toată un prăpăd Mestecenii cu presimțiriSe zbat în vânt ca niște miri Peste grădini un fum ciudatStăruie greu ca un oftat. Mama-ntr-un colț zâmbește stinsCa un cireș de ani învins. Durerea nu pot să mi-o stingȘi tac și nu vorbesc nimic. Înstrăinarea și-a înfiptÎn piept […]
Acasă – Mircea Micu
Acasă Aud zăpezi îndepărtândAroma frunzei fără numeAcum, când tremură de vântAripa berzelor prin lume.Culori topite-n zări de varÎnvață-n taină să disparăȘi pentru veci pierdute-mi parÎn strălucirea funerară.Și trec pe lângă mine noriÎn albă lor devălmășie,Purtați pe aripi de condoriSpre locurile din pruncie.Privește, mumă, astrul greuAl nopții ce ilumineazăCu raze reci, destinul meuȘuit în cerul de […]
A nins – Mircea Micu
A nins A nins că o nădejde târzie și mă temDe-ndepartarea ta de-un blestem. Ți-aș scrie zilnic ca să știi că suntDar mâna mi-e de iarbă și pământ. M-aș duce să te văd și nu m-am dusȘi-mi port destinul trist precum Iisus. Nu pot dormi și-ascult cum de departeMinutul scurt al vremii ne desparte. Și […]
A fi – Mircea Micu
A fi A fi peste mormântul verii,Sedus de viață ca de-un dor,Mânz tânar degustând lumina,Sălbatic și nerăbdător. Să crezi că nu există moarte,Că morții sunt numai un felDe fluturi adormiți de muziciȘi-nchiși în bile de oțel. A fi uitat de toată lumea,A fi iubit de cine vrei,Când vin să te-ncălzească noapteaFragile, turmele de miei. A […]
Se poate glumi? – Ion Luca Caragiale
Se poate glumi? Da şi nu.Se poate – când ai de-a face cu oameni sănătoşi.Nu se poate – cu oameni bolnavi.Se poate – cu oameni veseli şi bine dispuşi.Nu se poate – cu oameni posaci si mâhniţi.Se poate – cu oameni de spirit.Nu se poate – cu oameni proşti.Se poate – cu literaţi şi artişti.Nu […]
Luminiță – Radu Gyr
Luminiță Are tata o fetițăLuminiță.Pași de vis și mânușițăde crăiță. Când prind umbrele să cadăîn livadă,păunițe de zăpadăvin s’o vadă. Sună merii’n cinstea eiclopoței,și albine-aduc cerceide scântei. Cântă crinii pe vioarede ninsoare,melcii spun istorioaremici cu soare. Dar în casa argintiede hârtie,doar tăticul prost mai scrieși nu știe că de dragul luminițiilicuriciiau aprins la geam aglicii,iar […]
Logofătul – Radu Gyr
Logofătul Trimis de Domn la Poartă cu peșcheșul,se-mpiedica în scoarțe Logofătul,la orice pas mai-mai să pupe preșulși să-și zbârlească barba ca omătul. Când l-a poftit vizirul – din picioareși-a tras ciubotele, și ca pe vreascuriabia pășind, în vârfuri, pe covoare,se tot crucea de scumpele-adămascuri. Vedea pe geam sub ceruri de opalemoscheiele cu semnul semi-lunii,și, îngropat […]