Departe – Mircea Micu
Departe Departe o casăLa marginea dealuluiO casă din lemnNăpădită de iederăUneori, inima mea,Tremurând ca o vulpeÎi dă târcoale.Acolo miroase a bradȘi între geamuriDoarme o privighetoareAcolo am văzutIcoanele de lemnCu rășină plângândȘi înspăimântândTăietorii de lemne. Categorii poezii:
De iarnă – Mircea Micu
De iarnă Un colind de iarnă, depărtat și vechiÎmi răsună astăzi iarăși în urechi.Un colind de taină astăzi am să cânt,A căzut zăpada, nu mai am cuvânt.Mișună sub strășini mațele la ușiScuturându-și moale labele de pluș.Și încearcă vântul muzici prin grădiniLegănând toți macii de cristală plini.Am să-ți cânt colindul din pruncii rămasȘi nu mai am […]
Dar nu-i nimeni – Mircea Micu
Dar nu-i nimeni Șade mama și vegheazăPe un scaun, lângă foc.Și oftând, rememoreazăViața ei fără noroc. Cum se mai scrumiră anii,Zilele cum s-au mai dus,Însoțind în golul zăriiZborul berzelor de sus. Stele strălucesc departeTremurând pe bolta vastă.Prins de grea singurătateBate vișinu-n fereastră. Se ridică iute mamaȘi deschide ușa largDar nu-i nimeni. În fântânăPică stele și […]
Confesiune – Mircea Micu
Confesiune Mamă sunt mai puternic decât un melc,Mai închis în mine decât Cartagina,Mai nedescifrat ca Stella trilingvă…Numai tu mă deschizi, uneoriNutrind speranța deșartăC-am să fiu conversativ și duiosCa Nero înainte de-a aprinde Roma… Altfel, e bine..sunt sănătos,M-am subțiat până aproape de osȘi m-am înrăit, și-am devenit mai frumos.Știi că melcul în zoriPe care-l picură roua […]
Clipa târzie – Mircea Micu
Clipa târzie Aud sunând departe-n munțiPlânsetul lupilor cărunți. Bătrâne mori de apă crescÎn somnul meu copilăresc. Pe degetul de mijloc portInelul vechi al unui mort. Mi-e dor de-un ied, de-un mânz nebunPe câmpuri desenat cu fum. Dintr-un copac mi-aș face-n somnO aspră mantie de domn. Eu numai noaptea stau și cântC-un deget retezat de vânt. […]
Ce-ai să faci? – Mircea Micu
Ce-ai să faci? Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu rouă greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, […]
Ca iepurele – Mircea Micu
Ca iepurele Dacă n-ai fi tu mama ce, totuși n-ai să fii,Să mi te arăți în somn printre stafiiMă retrăgeam demult dintre cei vii. M-aș fi făcut în sinea mea covrig,Nemaiștiind viața să mi-o strigCa iepurele prins în câmp de frig… Categorii poezii:
Aud un clopot – Mircea Micu
Aud un clopot Aud un clopot in Ardeal, departe,Cum linistea in doua se desparte. Bate prelung si dangatul ii sunaCa si cum cineva ar bate-n luna. Eu il ascult sunand ca pe-o uimireDin milenara lui neadormire. Prin aerul de zvon electrizatPare ca-i un suspin indepartat. E ca suspinul dusilor taraniCare-l tot trag de doua mii […]
Așteptare – Mircea Micu
Așteptare A cules mama dovlecii,Morcovii i-a îngropatIarna ca o cloșcă albăSe înfoaie peste sat. Iepuri mișună-n grădinăPrintre verze ce-au albitScade ziua, crește noapteași poștașul n-a venit. O să vină sigur mâine.Oh! Bețivul de poștaș.Poartă-n geanta lui de pieleVești din marele oraș. Cade noaptea, mama coaseLa dantela de bumbacOchii ei ca două stelePicură în vârf de […]
Ascuns în pasăre – Mircea Micu
Ascuns în pasăre Eram în pasăre ascunsUns cu nesomn, de noapte uns,Şi în lumina diafanăPierdeam încet câte o pană.Ele cădeau în leneş dansPurtându-şi jertfa în balansŞi-mi era frig şi tot mai golStăteam pe un pustiu atolDeparte, poate lângă mare,Lângă un ţărm albit de sare.A început să ningă linŞi m-a acoperit puţinZăpada ca o mângâiereCăzând din […]