Alexandru Vlahuță a fost un scriitor și poet român, născut la 5 Septembrie 1858, la Pleșești. Acesta a urmat școala primară și liceul la Bârlad, susținând examenul maturității tocmai la București, în anul 1879. Admis la Facultatea de Drept din București, acesta nu a reușit să își continue studiile din cauza situației financiare precare, însă, acesta a lucrat mai târziu ca profesor la Târgoviște. În Aprilie 1880, și-a publicat primele poezii în revista „Convorbiri literare”. Acesta a fost prin preajma lui George Coșbuc, editând împreună cu acesta revista „Vieața” între anii 1893–1896, apoi revista „Sămănătorul” în anul 1901.
Alexandru Vlahuță și-a desfășurat activitatea profesională în diverse instituții de învățământ, devenind și revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău.
Activitatea literară a lui Alexandru Vlahuță este una complexă, editând și publicând de-a lungul anilor numeroase scrieri care au fost apreciate în rândul cititorilor. Cu toate că multe dintre volumele acestuia au fost respinse de către Academia Română și în felul acesta nu au fost premiate, acestea fac parte din opera marelui poet român și se regăsesc printre marile opere ale autorilor clasici.
La 27 Septembrie 1881, Alexandru Vlahuță a devenit membru în comitetul de conducere al ziarului „Armonia” unde a publicat cele două articole „Banul” și „Paralela”, în anul 1882, trimițând spre publicare în „Convorbiri literare” poezia „Scrisoare către un bătrân”. Acesta a colaborat și lucrat de-a lungul timpului cu mai multe reviste și ziare, printre care: „România liberă” unde a fost și redactor, „Epoca” în care și-a publicat și nuvela „Visan” și multe altele. Acesta a fost un îndrumător pentru tinerii scriitori.
În anul 1886, acesta a publicat primul volum de „Nuvele” care a fost respins de la premiul „Eliade Rădulescu” al Academiei Române. În Decembrie 1887 a editat și primul volum de „Poezii”, care, de asemenea, nu a primit niciun premiu din partea Academiei, însă, în anul 1892 a apărut a doua ediție al acestui volum, împreună cu volumul de proză „Din goana vieții”.
În Ianuarie 1894, poetul vede lumina tiparului volumului „Poezii vechi și nouă”, în luna Martie a aceluiași an aparând volumul ”Din goana vietii”, ediția a doua, urmată de volumul „Un an de luptă” editat în luna Decembrie. În Octombrie 1895 vede lumina tiparului volumul de poezii „Iubire”, iar în anul următor, scriitorul a publicat volumul de proză „În vâltoare”.
În anul 1899, Alexandru Vlahuță a editat volumul „Clipe de liniște”, iar în anul 1902 vede lumina tiparului celei de-a doua ediții a lucrării „România pitorească”.
În anul 1907, Vlahuță a pullicat în „Viața Românească” poezia „1907”, iar în anul imediat următor a editat volumul „Din durerile lumii”. În 1911, a editat volumul „La gura sobei”, iar în 1912, a început cu poezia „Noapte de iarnă”, colaborarea la „Flacăra”. În 1914, a editat volumul „Dreptate”. Tocmai în anul 1919 i-a fost decernat Marele Premiu al Academiei pentru volumul „Poezii” din 1915.
La 19 noiembrie 1919, Alexandru Vlahuță s-a stins din viață la Bucuresti, iar la data de 21 Noiembrie a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Referință: GlobalInfo
