Meniu
Vasile Voiculescu s-a născut pe 13 Octombrie 1884 și a fost un important scriitor și poet român interbelic, care s-a distins prin poezia sa, cu accente religioase și influențe din tradiționalismul interbelic și expresionism. El a studiat medicina și a fost un medic renumit, dar pasiunea pentru scris a continuat să-l definească pe parcursul vieții sale. Voiculescu a scris poezii cu prezențe angelice, dar și proză, cum ar fi povestiri fantastice și roman, precum și piese de teatru. În timpul regimului comunist, a fost deținut politic și a fost condamnat din cauza convingerilor sale democratice. Chiar și în închisoare, el a continuat să scrie și a lăsat o operă literară valoroasă, inclusiv „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”. Vasile Voiculescu a murit de cancer în 1963, dar a fost post-mortem ales membru al Academiei Române în 1993.
Vasile Voiculescu a fost un poet și scriitor român născut în satul Pârscov din județul Buzău. A fost fiul lui Costache Voicu, un fermier bogat, și al Sultanei, fiica unui negustor. Voiculescu a început școala în satul Pleșcoi, Buzău în 1890 și a absolvit școala primară tot în Buzău. A continuat apoi liceul la Școlile „Alexandru Hâjdeu” și „Gheorghe Lazăr” din București.
Voiculescu a fost interesat de materialism, pozitivism și evoluționism și a fost influențat de lucrările lui Littré, Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. A fost de asemenea atras de psihopatologie și psihofizică și a studiat lucrările lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James.
A început studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București în 1902 și a continuat la Facultatea de Medicină în 1903, unde a obținut diploma de medicină în 1910. Voiculescu s-a căsătorit cu Maria Mittescu, o colegă studentă la medicină căreia i-a dedicat poezii și scrisori de dragoste.
A debutat literar în „Convorbiri literare” în anul 1912 și a lucrat ca medic rural. În timpul Primului Război Mondial, a servit ca medic militar în Bârlad, unde a participat la seri culturale găzduite de Alexandru Vlahuță. A făcut debutul editorial cu volumul „Poezii” în 1916 și a fost recomandat de Macedonski să colaboreze cu „Flacăra”. A primit premiul Academiei pentru volumul „Din țara zimbrului și alte poezii” în anul 1918.
Voiculescu a devenit membru titular al Academiei de Științe din România în Decembrie 1935.
Inițial, influențat de poezia lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, lirica sa din perioada interbelică a avut accente religioase puternice, din convingerea că există Dumnezeu. Această lirică se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care a evoluat în poezia gândiristă.
Voiculescu a transpus inclinația sa spre elementar și religios în simboluri și alegorii. Treptat, au început să apară semne ale expresionismului, cu frământări ale sufletului într-un univers pulsând cu viață. Temele religioase preferate au fost nașterea, venirea magilor și moartea Mântuitorului. În volumul „Poeme cu îngeri”, prezența angelică este puternică, întreg universul poetic fiind cuprins de această hierofanie.
Voiculescu a devenit medic și doctor în medicină la București și și-a amplificat pasiunea pentru scris, scriind și povestiri fantastice. După moarte, au fost publicate volume de povestiri, un roman și o dramaturgie. În 1941, Voiculescu a primit Premiul Național de poezie.
Vasile Voiculescu a fost un poet român de mare talent și rafinament artistic, care a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice. În perioada comunistă, el a fost ținut în închisoare timp de patru ani, între 1958 și 1962, din eroare judiciară, alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins. În această perioadă, i-a fost interzis dreptul de a publica, dar a reușit să lase o operă literară de mare valoare, printre care se numără „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”.
Aceste sonete sunt o adevărată capodoperă literară, care explorează tema „paradisului și infernului iubirii”. Ele au fost scrise între anii 1954 și 1958 și sunt considerate a fi o operă de mare rafinament artistic.
În închisoare, Vasile Voiculescu s-a îmbolnăvit de cancer și a murit din cauza acestei boli, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963. Deși a trecut prin suferințe și a fost oprimat de regimul comunist, opera sa literară a rămas vie și a fost recunoscută după moartea sa. În 1993, el a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, o recunoaștere a talentului și a contribuției sale la cultura și literatura română.
Casa Memorială a lui Vasile Voiculescu poate fi găsită în satul său natal Pârscov.
Referință: Wikipedia
