Caută
Close this search box.

Ia tu arcușul …

Cum însuți Tu, de veci Stăpâne, m-alcătuiși ca pe-o unealtă
Pe care patima s-alerge ca un arcuș purtat de mână,
Azi simt în suflet cum se-ncheagă și cum năvalnice tresaltă
Cântări, ce nu mai vor în noaptea vremelnicei sa rămână.

De-aceea scoate-mi de pe coarde calusul care la sugruma
Si lasa-ma sa tin arcusul cu mana mea tremuratoare…
Nu te uita ca sunt o biata lauta subreda de huma,
Eu simt, zbatandu-se in mine adanci cantari nemuritoare!

Dar ca sa poata sa rasune asa cum legea lor o cere,
Din plin si slobode, ca duhul ce le-a sadit neinfranate
Stapane, pleaca-Te pe coarde…si daca vezi ca n-am putere
Ia Tu, in mana Ta arcusul si canta in eternitate!

Categorii poezii: