Seara – George Coșbuc
Seara Ai durat prin aer punteDin fâşii de foc: te-ai dusTot mai sus şi tot mai susStai acum pe-un vârf de munteŞi-ţi întorci senina frunteSpre apus. Roşii, ca o lună nouăAi tu hainele subţiri,Lungi şi fără-mpodobiri.Iar pe tâmplele-amândouăPorţi, strălucitori de rouă,Trandafiri. Ochii-i ţii la soare ţintă,Şi cu ochii tu-l dezmierzi:E flăcău şi-acum îl pierzi,Şi ţi-e […]
Cetatea Neamţului – George Coșbuc
Cetatea Neamţului Sunt cu ceară picurateFilele-n bucoavna mea,Dar citesc, cum pot, în ea.Spune-acolo de-o cetateCare Neamţul se numeaŞi-au zidit-o, spune-n cronici,Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri.Unde-o fi? Vezi asta-i greu!Cine credeţi că sunt euCa să ştiu atâtea fleacuri!Cui va şti, îi dau un leu.Zici că afli-n cărţi de şcoală?Aş! Rămâi cu mâna […]
Somnul codrilor – George Coșbuc
Somnul codrilor La poalele pădurii, Arnulf pe lângă focStă singur. E întuneric şi plin de spaime locul,Arnulf e însă tare, şi vesel arde focul.El şi-a încercat departe prin alte ţări noroculCu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.Aşa dori Hatursa: bărbatul ei să fieUn braţ vestit în taberi şi mare-n vitejie.Şi Arnulf de dragul fetei, […]
Chindia – George Coșbuc
Chindia Stau acum pe-o buturugăŞi mă uit prin văi,Nu-i mai mult decât de-o fugăPână-n deal: şi parcă-i oasteCum se văd în şir de coasteSutele de clăi. Împrejurul meu învieToate câte sunt,Ce de joc şi veselieCând e soarele la toacă!Iată-le, sărind la joacăUndele de vânt. Una printre clăi s-ascunde;Umblă pe furiş,După ea mai multe unde, Fuge […]
Sonet – George Coșbuc
Sonet Se zice şi s-a zis că-i un secretAl artei, să compui macame-arabe,Să ştii să faci o odă unei babeŞi, fără fond, să faci un bun sonet. Deci vreau cu orice preţ să fiu poetN-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,Şi-njur şi numai tropotind silabeŞi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet. Opt versuri le-am făcut! […]
Ciudatu-s împărţite a pământului comori – George Coșbuc
Ciudatu-s împărţite a pământului comori Ciudatu-s împărţite a pământului comori.Săracu-are puţine, iar bietul cerşitoriNimic, bogatul multe, de-aceea e fudul –Cu toţii-avem ceva, dar nimenea destul. Categorii poezii:
Sonete de lux – George Coșbuc
Sonete de lux Puţin ne pasă cine-i, al cui, şi cum îl cheamă.El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,Apoi s-a făcut actor. Dar faţa-i idioatăN-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă. A-ntrat apoi în oaste şi-a stat, cum bag de seamă,În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.Ieşind, a scris novele, […]
Spada şi credinţă – George Coșbuc
Spada şi credinţă Ce furtuni n-au mai pornitPofta răilor şi uraCa să pieri tu, neam iubit!Dar de toţi ne-a mântuitSpada noastră şi scriptura. Sfântul steag ne-a fost altarŞi sub el săream grămadăSă ne batem la hotar.Ghioagă dă orice stejar,Orice coasă dă o spadă. Iar când braţul ne cădeaUneori fără putere,Nici atunci nu ne scădeaInima, c-aveam […]
Concertul primăverii – George Coșbuc
Concertul primăverii Chiar acum din crâng venii– Şi c-o veste bună!Iarăşi e concert, copii;Merg şi eu, şi tu să vii,Mergem împreună. Vrei programă, lămurit?Stai puţin să caut.Cucul, un solist vestit,De printr-alte ţări venitVa cânta din flaut. Cântăreaţa dulce-n grai,Cea numită „perlaCântăreţilor din mai”Dulce va doini din naiMulte doine mierla. Va-ntona apoi un psalt„Imnul veseliei”Corul dintr-u […]
Copilă, tu crede poeţii ce scriu – George Coșbuc
Copilă, tu crede poeţii ce scriu Copilă, tu crede poeţii ce scriu,Căci lor li s-a dat o putereS-audă mai bine, să simtă mai viuÎntreagă a lumii durere. Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,Dar când se retrage, el lasăMai fin nisipişul, şi-aduse de val,Ici-colo şi perle ne lasă. Categorii poezii: