Strofe pentru lumină – Ion Minulescu
Strofe pentru lumină Și se făcu lumină!…Și iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntregpământul…Și iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzicu focul, cu ploaia și cu vântul… Și le-arătași albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedriși munții cu cărbuni, câmpiile cu grâne și mările cu sare, livezilecu prune și iarba cu […]
Strofe pentru întuneric – Ion Minulescu
Strofe pentru întuneric După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină,și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei. Întunerec… Întunerec… Întunerec!…Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești onoapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric… Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețeacu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când […]
Strofe pentru foc – Ion Minulescu
Strofe pentru foc Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu,îmbogățind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a știut că ― drept răsplată ― în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o… cutie de chibrituri… Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată și nici nu porți același nume când construiești sau […]
Strofe pentru El – Ion Minulescu
Strofe pentru El Deşi noi toţi îi suntem fraţiŞi toţi îl ascultăm la fel –Noi nu-i suntem decât argaţi,Căci l-am ales stăpân pe El!… Dar Eu, cum nu-i pot fi argat –Deşi noi toţi suntem la fel –De şorţul alb m-am dezbrăcatŞi n-am mai ascultat de El… Dar azi, când simt că se cuvineCa toţi […]
Spre soare – Ion Minulescu
Spre soare Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoareSpre-naltele contururi crenelateDin care-ntâile priviri de soareÎşi varsă-n vid imensa lor cascadăŞi-n care seara-şi urcă resemnarea,Cu gestul unei păsări mari de pradăCe-şi pregăteşte-n taină răzbunareaÎnviselor aripi însângerate. Superbi, ca cei ce-nveşmântaţi în zalePorneau pe drumul Sfântului Mormânt,Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoareSpre-naltele contururi feodale;Căci drumurile noastre duc spre […]
Spre insula enigmă – Ion Minulescu
Spre insula enigmă Un șuierat prelung salută ivirea zorilor…În larg,Un strop de purpură pătează albastrul-violet al măriiPe bric,Lumina roșie se stinge în vârful primului catarg,Și-n locul ei, pe sfori, se-nalță pavilioanele…E ziuă!… Și mateloții se deșteaptă pe bord,Și ancorele greleApar ca ghearele-ncleștate,Ca niște fiare-nfometate…Și bricul alb se mișcă-aleneCu grația unei sireneCe se răsfață-n plasa de […]
Spovedanie (Nu beau) – Ion Minulescu
Spovedanie (Nu beau)lui Paul Zarifopol Nu beau,Nu cântȘi nu iubesc!… Sunt ca un vechi răboj de lemn,Pe care-ncep să-mi recitescÎnfrângerile-n sens invers,Că-n suflet, fiecare semnDe pe răboj se schimbă-n vers… Privesc pe cei ce trec mereuPe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ―Botezuri, nunți și-nmormântări,Și parcă-n fiecare grupObiectul principal sunt Eu,Ca aurul lichid din […]
Sosesc corăbiile – Ion Minulescu
Sosesc corăbiile Sosesc corăbiile,Vino,Să le vedem cum intră-n port –Să le vedem cum, obosite de-atâta luptă cu furtuna,Își lasă ancorele grele să cadă una câte una,Așa cum fiecare parcă și-ar îngropa câte un mort!… Sosesc cu pânzele umflate,Ca niște sânuri de femeiePe care-o bluză pătimașă le-a-nvinețit de sărutări,Și parcă-aduc cu ele toată splendoarea vechilor serbăriÎn […]
Solilocul măscăriciului – Ion Minulescu
Solilocul măscăriciului Prin câte panorame de bâlci am colindat,Eu nicăieri nu m-am simțit mai bineCa-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine –Tovarășă divină de joc și de… păcat!… Dar azi, când simt că jocul și gluma s-au sfârșit,Din goana nebuniei de artă de-altădată,Mă-ntorc din nou acolo de unde am pornit –La piatra de șosea […]
Sinuciderea unui anonim – Ion Minulescu
Sinuciderea unui anonim S-a sinucis un anonim!…Un ‘fapt divers’, şi-atâta tot…Căci anonimii, precum ştim,Nu fac nici ei decât ce pot –Unii pleacă,Alţii vin…Un anonim pe lume mai puţin,Un mort mai mult în cimitir,Şi bietul om a fost scutit de bir!… S-a sinucis un anonim…S-a sinucis, după cât ştim,Într-o mansardă la hotel –Hotel modern, cu ascensor,Ca […]