toate Archives

Întrebări către o stea – Lucian Blaga

Întrebări către o stea Stea care subt carul cel mare abia licăreştinedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti? Eşti steaua lui Verde-mpărat – duhul nemântuit?Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit? Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare? Peste ce suflet, peste ce sfinte recolteveghezi mistuită subt […]

Cărăbușul de aramă – Lucian Blaga

Cărăbușul de aramă Din belșugul de verdeațăcărăbușul de aramăvine din turnătoriaverii, să-l luăm în seamă. Zgomotos ca o reptilăprintre vreascuri se avîntă,să arate că-i din lumeacelor ce nu prea cuvîntă. Prinse veste de viațace se-ncinge, rug, în umbraunde ne-am întins, tu basmul,eu ardorile și țundra. Cărăbuș te ia cu iureș.Te încearcă pe la glezne.Îl alungi, […]

Zdreanță – Tudor Arghezi

Zdreanță L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,Cel cu ochii de faianță?E un câine zdrențurosDe flocos, dar e frumos.Parcă-i strâns din petice,Ca să-l tot împiedice,Ferfeniţele-i atârnăŞi pe ochi, pe nara cârnă,Şi se-ncurcă şi descurcă,Parcă-i scos din calţi pe furcă.Are însă o urecheDe pungaş fără pareche.Dă târcoale la coteţ,Ciufulit şi-aşa lăieţ,Aşteptând un ceas şi douăO găină să se […]

Zăpadă – Tudor Arghezi

Zăpadă Fulg limpede şi pur,Te-aştept să te scobori,Petală de pe floriSădite în azur. Azurul se încheagăSă facă iernii salbă.E-o trudă-n bolta-ntreagăSă-ţi facă finţa albă. Dar ajungînd la noi,Cu steaua şi cu luna,Tu treci întotdeaunaŞi laşi în lut noroi. Categorii poezii:

Vrăbiile mamii – Tudor Arghezi

Vrăbiile mamii Plouă pe voi, în arbori adunate…V-aş apăra şi nu ştiu cum se poate.Strigaţi cu toate către cer să steaCă nu puteţi zbura,Şi vă e frig şi foame,Căci în april nu sunt ţânţari, nici poame.Unde-aş găsi, vai mie, vai de ele,O mie de mantale de-o palma şi umbrele?Când le-a făcut cin’ le-a făcutS-a dovedit […]

Vrăbiile – Tudor Arghezi

Vrăbiile M-a strigat la gard un omCă-mi fug perele din pom.Dar avui și eu noroc,Erau cu coadă și cioc. Categorii poezii:

Vântul – Tudor Arghezi

Vântul Nu știu cine, pe furiș, Mi-a smuls toamna-n miez de noapteDin grădini, ca un afiș. Cineva, vorbind în soapte.De pe-o scară de coșar, A-ntocmit-o-n șase, șapte, Și-a vîrît-o-n buzunar.Hoț de frunze, cine-l știeSă ia seamă: vine iar. Categorii poezii:

Etichetă: toate