Vântul

Nu știu cine, pe furiș, 
Mi-a smuls toamna-n miez de noapte
Din grădini, ca un afiș.

Cineva, vorbind în soapte.
De pe-o scară de coșar, 
A-ntocmit-o-n șase, șapte, 

Și-a vîrît-o-n buzunar.
Hoț de frunze, cine-l știe
Să ia seamă: vine iar.