Coboară toamna… – Octavian Goga
Coboară toamna… Coboară toamna-ncet din slavă,Năframa galbenă-i răsareŞi peste vârfuri de dumbravăÎi flutură departe-n zare. Atât de jalnic geme vântul,Cum s-a pornit acum să zboare,Pare c-a prins în drum cuvântulUnei neveste care moare. Pe urma lui un plâns se-mparteŞi-n taina codrului străbate,Ca nişte fluturi — soli de moarte —S-alungă foile uscate. Lumina soarele şi-o frânge,De […]
O ramură întârziată – Octavian Goga
O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,Când toamna palidă coboară,Într-o grădină despoiată,O ramură întârziatăCe-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în caleSă te întrebi: ce taină, oare,Ascund înţelepciunii taleÎnfriguratele petale,Ca mâine stinse, fără soare?… Şi dac-o blândă-nduioşareŢi-a frânt o clipă-n ochi lumina,Cum stai aşa, întrebătoare,Uitându-te la biata floare,Ai înţeles a […]
Toamnă – Octavian Goga
Toamnă Văl de brumă argintieMi-a împodobit grădina,Firelor de lămâițăLi se uscă rădăcina. Peste creștet de dumbravăNorii suri își poartă plumbul,Cu podoaba zdrențuităTremură pe câmp porumbul. Și cum de la miazănoapteVine vântul fără milă,De pe vârful șurii noastreSmulge-n zbor câte-o șindrilă. De vifornița păgânăSe-ndoiesc nucii, bătrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii. Îl ascult și simt […]
Toamna – Otilia Cazimir
Toamna Trece vântul prin copacii goiȘi zvârle cu castane-n noi.Dar în liniștea din umbra lui,Nu-i răspunde glasul nimănui. Doar o frunză-a mai foșnit, departe,Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. Categorii poezii:
Toamna – George Coșbuc
Toamna Toamna târziuÎn noaptea cu lună,Cum vâjâie codrulȘi geme și sună!Din nordul cu neguriUn vuiet răsareȘi vine și creșteMai iute, mai tare;Iar codrul aude,Puternicul regeAude prin noapteȘi bine-nțelegeAl oștilor vuietDin nord pornite –El vrea să răscoalePuteri obositeȘi-njură și urlă,Că-și simte pieirea.Și galben se face,Nu poate s-adoarmă,Nu-și află nici pace.Și tremură codrulCu inima ruptăDe spaimă, se […]
Zile de toamnă – George Coșbuc
Zile de toamnă Ieri vedeam pe luncă flori…Mândri fluturi zburători,Și vedeam zburând albine.Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt,Frunzele cad la pământ,Florile stau supărate,Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afarăCa-ntr-o caldă zi de vară.Azi e toamnă pe pământVreme rea și bate vânt. Categorii poezii:
Lacustră – George Bacovia
Lacustră De-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând..Sînt singur, și mă duce un gândSpre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude,În spate mă izbește-un val –Tresar prin somn și mi se pareCă n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde,Pe-același vremuri mă găsesc..Și simt cum de atâta ploaiePilonii grei se prăbușesc. De-atâtea […]
Toamna murind – George Bacovia
Toamna murind Toamna în grădină îşi acordă vioara.Plâng strunele jalnic, lung şi prelungŞi-n goala odaie acorduri ajung..Şi plâng în odaie, şi eu din vioară..Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă.. vioarele plâng..O, ninge.. şi toate se sting..Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit..Îmi cade vioara şi cad ostenit,Iar toamna, poetă, cântând a murit. Categorii […]
Nervi de toamnă – George Bacovia
Nervi de toamnă E toamnă, e foşnet, e somn..Copacii, pe stradă, oftează;E tuse, e plânset, e gol..Şi-i frig, şi burează.Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,Pe drumuri fac gesturi ciudate –Iar frunze, de veşnicul somn,Cad grele, udate.Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,Şi-amanţii profund mă-ntristează –Îmi vine să râd fără sens,Şi-i frig, şi burează. Categorii poezii:
Afară-i toamnă – Mihai Eminescu
Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunză ‘mprăștiată,Iar vântul svârle ‘n geamuri grele picuri;Și tu citești scrisori din roase plicuriȘi într’un ceas gândești la viața toată. Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,N-ai vrea ca nime ‘n ușa ta să bată;Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel […]