Edict – Ion Barbu
Edict Această pontifică lunăCuvânt adormiţilor e,Din roua caratelor sunăGeros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie.Domneşte pe calul de şah,La Moscova verde de-o mieDe turle, ars idol opac. Dogoarea, podoabă: răsfeţeUn secol cefal şi apter.– Ştiu drumul Slăbitelor FeţeŞtiu plânsul apos din eter. Categorii poezii:
Desen pentru cort – Ion Barbu
Desen pentru cort O, veacul legiuise militarÎn litere ca turnul ţuguiate!Urzite căi, neverosimil var,Prin dimineaţa ierbii înmuiate. Spălări împrăştiate! ÎnnoiţiArginturile mari botezătoareŞi inima călărilor – spuziţiDe dreaptă ziua-aceasta suitoare. – Ei vor sălta, la drum cu Novalis,Prin Şvabii verzi, ţipate în castele.Să prade tremuratul plai de vis,Prielnic potrivirilor de stele! Categorii poezii:
Dioptrie – Ion Barbu
Dioptrie Înalt în orga prismei cântărescUn saturat de semn, poros infoliu.Ca fruntea vinului cotoarele roşesc,Dar soarele pe muchii curs – de doliu. Aproape. Ochii împietresc crucişDin fila vibrătoare ca o tobă,Coroana literei, mărăciniş,Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis!– Deretecată trece, de-o mătuşe –Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,Adeverire zilei – […]
Mod – Ion Barbu
Mod Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zidLa gama turlelor acelor locuri,Întreci oraşul pietrei, limpezitDe roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunţi târzii!Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;Iar sufletul impur, în calorii,Şi ochiul, unghi şi lumea-aceasta – nouă. – Înaltă-n vânt te frângi, să mă aşternO, iarba mea din toate mai frumoasă.Noroasă pata-aceasta de […]
Aura – Ion Barbu
Aura Mire, văzut ca femeea,Cu părul săpat în volute,De Mercur cumpănit, nu de Geea,Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară,Când sufletul meu a căzutŞi cald, aplecatul tău scutÎl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă,Ce lucru al tainei cercai?Sub verdele lumilor plaiArai o lumină mioapă. Categorii poezii:
Legendă – Ion Barbu
Legendă Străluminaţi ca nişte unghii,Sub scuturi, îngeri au lăsatCherubul văii să-l înjunghii,– Sădiţi în aer ridicat. Şi limfa pajiştelor paleSe pleacă soarelui feritAl certei sere animale:Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastruŞi varurile zilei scad,E rana Taurului astru.Vădita ţară, Galaad. Categorii poezii:
Statură – Ion Barbu
Statură Să nu prelingă, să nu piceViu spiritul, robit în ea,La azimi albe să-l ridice:Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă,Uşor sunau în răsărit;Şi nori ce nu ştiau s-ajungăŞi munţii, câţi va fi-ntâlnit, Suiau cu iezerii, să cateLa anii falnici, douăzeci.Vedeau din ceasul ce nu bate– Din timp tăiat cu săbii reci. […]
Orbite – Ion Barbu
Orbite Colo, dimineaţa mea,Viu altar îţi miruia: Ca Islande caste, noriiÎn, dorită, harta orii, Ageri, şerpii ce purtai,Şerpii roşii, scurşi din rai, Şi, cules, albastrul benţiiDe pe jerbele Juvenţii. * Lăncile de iarbă miciLe păzea căţeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe ţară.Munţi, cu sângele afară… Cunoscut acelor zoriÎn fântâni, în şerpi, în nori. Categorii poezii:
[Din ceas, dedus…] – Ion Barbu
[Din ceas, dedus…] Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur,Tăind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierziŞi cântec istoveşte: ascuns, cum numai mareaMeduzele când plimbă sub clopotele verzi. Categorii poezii:
După melci – Ion Barbu
După melci Dintr-atâţia fraţi mai mari:Unii morţi,Alţii plugari,Dintr-atâţia fraţi mai mici:Prunci de treabă,Uzi, peltici,Numai eu răsar mai rău.(Mai năuc, mai nătărău.)Dintr-atâţia (prin ce har?)Mă brodisem un hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci… Când păresimi da prin lunci,Răspândind pietriş de-albine,Ne părea la toţi mai bine:Ţânci ursuzi,Desculţi şi uzi,Fetişcane(Cozi plăvane)Înfăşate-n lungi zăvelciO porneau în turmă bleagăSă culeagăIerburi […]