Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? – Magda Isanos
Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?Din nori îți cos o rochie ușoară.Din ghiocei îți fac o cingătoare.La gât îți pun șirag de lăcrămioare. Te-ncalț cu pantofiori de toporași.Să fii cea mai frumoasă din oraș.Vrei și brățări? Ba încă și cercei?Îți fac un set complet din brebenei. Și […]
Cel puțin legănați-vă ramuri – Magda Isanos
Cel puțin legănați-vă ramuri Cel puţin, legănaţi-vă, ramuri,străluciţi, fericite neamuride dalii multicolore,să fie vesele-aceste orecâte-au rămasînaintea marelui, singuratec popas. Aş vrea să trăiesc în toate vieţuitoarele,să privesc, să privesc soarele,s-aud toate glasurile, toate murmurile,să-nverzească-n inima mea pădurile. Stoluri de frunze şi de ciupercisă mă-ntrebe: «Nu vrei să-ncerciviaţa noastră, nu vrei să fiiîn toate-ale lumii cupe […]
Cerul acela – Magda Isanos
Cerul acela Cerul acela fără de grabă căzuși mirosi albastru lângă mine,la ceasul trist când stelele luceaucum cupele pe jumătate pline. Ca ochii obosiți de vis, așase desfăceau astralele pleoape,și tulbure, ca-n fundul unei ape,cocorii nopții, ultimii, treceau. Era hotar și liniște-n hotarede s-auzea cum florile trosnesc,ca niște-aripi de înger care crescdeparte,-n mari grădini neștiutoare. […]
Cine va cânta – Magda Isanos
Cine va cânta Cine va cânta cântecul mare,în care să-ncapă pământul și toatelucrurile blânde și întunecate,rădăcini, amintiri amare? Un cântec aproape neauzitprin care să poată turmele trece –și seara să crească înaltă și rece,un cântec de pom desfrunzit. Lumină, lumină, din nou tu cazi,și cântecul vieții n-a răsunat.Mereu cheltuindu-mă-n timpul bogat,eu sunt ca un cer […]
Clipă, desfă-ţi aripile – Magda Isanos
Clipă, desfă-ţi aripile Clipă, desfă-ţi aripile tale bogate;Mările se clatină departe,Undeva un curs de râu s-abate,Oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte… Şi tu, nesigur, îndepărtat anotimp…Nouri şi soare şi iarăşi nouri adânci,Ca şi când pe rând se descopăr frunţi gânditoare,Toate se-ntunecă, se luminează pe rând, Până ce luna loveşte umbrele toate;Iată mormintele, ţărmul scânteie […]
Confesiuni – Magda Isanos
Confesiuni Am multe lucruri de scris,de plante și ape line,care toate-nchid câte-un vis,mai rămuros, mai ciudat ca mine. Când plouă nu se-ntâmplă nimic.Oamenii spun: asta vine de sus;streșinile-ngână: pic, pic,și gâlgâie-n putred apus. Totuși, am văzut zânilecum țineau deasupra capului mâinilesi dansau în iarba cea nouă,bucuroase că plouă. Am văzut în fiece lucru-o mișcarede rugăciune […]
Copilăria mea – Magda Isanos
Copilăria mea Mi-i fraged sufletul, până pe buze mi-i fraged,poate de iarba ce crește acuma la noi;cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi –stau singură și-mi aduc aminte de multe: Când eram mică legasem un leagăn de-o creangă.„Vreau s-ajung steaua de-acolo…” strigam bunicului.O, cât de sus s-au suit dușmănoasele stele…Nu le mai văd, […]
Copilul meu, să nu mă cauţi – Magda Isanos
Copilul meu, să nu mă cauţi Copilul meu, să nu mă cauţi. Toateîţi vor vorbi de mine cu dreptate.După ce n-am să mai fiu,să nu spui: „Pentru mama-i târziu”. Să ştii că am sa râd in florişi c-am să-nconjur de multe oricu nourii şi cu ploaia ogrăzileunde mi-am petrecut amiezile. Dacă suferi, să mă chemi […]
Cu ochii mei … – Magda Isanos
Cu ochii mei … Cu ochii mei închişi eu pot vedeaatîtea lumi, cît numai creatorul,cercînd azurul tainic cu piciorul,în ziua cea dintîi închipuia. Şi-apoi aleg cuvintele că ştiucă-s rude cu metalul care-nşală,cu vremea strălucirea lor se spală,dar, dacă-s bune, sunetul e viu. Aleg cu trudă vorbe : cînd înalte,cînd mici, cînd mătăsoase ; drept unelte,doar […]
Cum povesteşte viaţa – Magda Isanos
Cum povesteşte viaţa La-ncheietura mâinii mele-ascultcum povesteşte viaţa, şi mă mir,şi-mi amintesc şi-acuma c-am fost firde iarbă, şi-am fost scoică, mai demult. Şi poate mai-nainte-am respiratpe-ntinderile vaste, şi-am privitîn faţă cerul tainic şi-am doritsă nu mai fiu ocean, şi-am fost uscat. Eu ştiu ce simt copacii care cresc,şi fructele pe creangă când se coc,ce simt […]