Caută
Close this search box.

Clipă, desfă-ţi aripile

Clipă, desfă-ţi aripile tale bogate;
Mările se clatină departe,
Undeva un curs de râu s-abate,
Oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte…

Şi tu, nesigur, îndepărtat anotimp…
Nouri şi soare şi iarăşi nouri adânci,
Ca şi când pe rând se descopăr frunţi gânditoare,
Toate se-ntunecă, se luminează pe rând,

Până ce luna loveşte umbrele toate;
Iată mormintele, ţărmul scânteie gol,
Şi-n casa de piatră fântânile cântă culcate,
Dulce răsună brăţările, părul domol.

LICHIDĂRI