Caută
Close this search box.

Radu Gyr – Poezii

Radu Gyr, născut pe 2 Martie 1905, a fost un scriitor, jurnalist și militant legionar din România, care a trăit în perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea, în timpul regimului lui Ion Antonescu și sub regimul comunist. A suportat diferite perioade de detenție și exil, atât în timpul dictaturii regale, cât și în timpul regimului comunist, unde a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și a executat doi ani din pedeapsă în închisoare. A scris poezii „pe linie” sau cu pseudonime, cu conținut politico-ideologic, destinate românilor din diasporă, și le-a publicat în ziare supravegheate și subvenționate de Securitate, cum ar fi „Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”). Conținutul poeziilor sale reflecta ideologia comunistă, propagată de Securitate la acea vreme. Radu Gyr este un simbol al oprimării regimurilor autoritare din România și a sacrificiului intelectualilor care au luptat pentru libertatea și democrația țării. La înmormântarea sa, poetul Romulus Vulpescu i-a citat din versuri.

Despre Radu Gyr

Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung, fiul actorului craiovean Coco Demetrescu, un fost comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. Radu Gyr a scris textul imnului neoficial al legionarilor, „Sfânta tinerețe legionară”, al imnului „Moța și Marin” și al „Imnului muncitorilor legionari” și alte scrieri dedicate Mișcării Legionare. A debutat cu poemul dramatic „În munți” la vârsta de 14 ani și a fost publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova. A fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A conferențiat pentru propagarea ideologiei legionare și a colaborat cu mai multe reviste și ziare, precum și cu pseudonimul „Nenea Răducu”, a scris povești pentru copii. A primit premiul „Adamachi” al Academiei Române.

În perioada guvernării Statului Național-Legionar din Romania, Radu Gyr a ocupat poziția de comandant legionar și director general al teatrelor. Din această poziție, el a eliminat actorii evrei din teatrele din Romania și i-a interzis să mai apară pe scenele teatrelor românești. Ca act de protest față de acest tratament discriminatoriu, o trupă de actori evrei a înființat teatrul evreiesc „Barașeum” în București, reunind actori evrei din toate teatrele din Romania. Acest teatru a fost unic în Europa, printre statele fasciste, și a început să funcționeze la 1 martie 1941, cu prima sa revistă intitulată „Ce faci astă seară?”. Existența acestui teatru evreiesc în capitala unui stat fascist a fost remarcată atât pe plan intern, cât și internațional, iar susținătorii regimului fascist au argumentat că teatrul a existat datorită toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască

El a fost arestat și închis de mai multe ori în timpul vieții sale pentru activitățile sale politice și literare. Pe timpul dictaturii regale, Gyr a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de alți intelectuali legionari, iar în timpul regimului lui Ion Antonescu a ținut un discurs belicos pentru care a fost arestat și condamnat la 12 ani de închisoare. După eliberare, a fost trimis pe front și a publicat un volum de poezii cenzurate în 1942.

În anul 1945, Gyr a fost încadrat de regimul comunist în „lotul ziariștilor” și condamnat la 12 ani de detenție politică. După eliberare, a fost arestat din nou și condamnat la moarte în 1959, cu acuzarea de instigare la insurecție armată cu poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, sentință care a fost ulterior comutată la 25 de ani de muncă silnică. În închisoarea din Aiud, Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru, când s-a îmbolnăvit fiindu-I refuzată asistența medicală.

După eliberarea din închisoare în 1963, Gyr s-a raliat la propagarea ideologiei comuniste în ziare subvenționate de Securitate, publicând reportaje, articole politice și poezii sub pseudonime. Înainte de 1989, Gyr a fost ignorat de societate, cu excepția menționării sale de către criticul Nicolae Manolescu. La înmormântarea sa din 1975, un martor ocular a relatat că poetul Romulus Vulpescu i-a citat din versuri.

Referință: Wikipedia