Meniu
Lucian Blaga (1895-1961) a fost un filozof, poet și dramaturg român. El este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori și gânditori din cultura română și un reprezentant important al modernismului cultural românesc. Blaga a studiat filosofia, teologia și literatura la universități din Cluj, Viena, Berlin și Praga, iar opera sa cuprinde poezii, dramaturgie, eseuri filozofice și teologice. Opera sa include teme precum identitatea culturală, istoria națională și spirituală, filosofia culturii și a religiei, precum și raporturile dintre conștiință și lume. Blaga este cunoscut pentru teoria sa despre „mitul cosmic”, care descrie legătura dintre univers și conștiință, și pentru filosofia sa mistică. El a fost un profesor universitar și a avut un impact major asupra generațiilor de studenți și intelectuali români.
Nichifor Crainic s-a născut în 1889 în Bulbucata, județul Vlașca (în prezent Giurgiu) și a studiat teologia la Seminarul Central din București și apoi la Facultatea de Teologie din același oraș. A lucrat în redacția revistelor „Neamul românesc” și „Dacia” înainte de a pleca la Viena pentru a studia filosofia la facultate. Acolo, a obținut doctoratul în filosofie și a început cariera sa de profesor universitar la Seminarul Teologic din București și la Facultatea de Teologie din Chișinău. Crainic este cunoscut ca fiind creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”.
Nichifor Crainic a debutat ca poet în anul 1906, când era elev la seminar. El a condus revista „Flamura” și, după strămutarea revistei „Gândirea”, a preluat conducerea acesteia, devenind director și mentor și inițiatorul curentului gândirist axat pe autohtonism, neo-ortodoxism și naționalism. Crainic a elogiat regimul lui Benito Mussolini și în 1938 a elaborat teoria „statului etnocratic” în lucrarea „Ortodoxie și etnocrație”. Crainic era profesor la Facultatea de Teologie a Universității din București și a dezvoltat o teologie în care susținea că Vechiul Testament nu era evreiesc, că Iisus nu era evreu și că Talmudul a fost creat ca armă împotriva creștinilor. În anul 1968, Nicolae Manolescu l-a inclus într-o antologie de poezie care a fost interzisă din cauza prezenței poeților condamnați ca fasciști și a absenței unor scriitori proletcultiști.
Pe plan politic, Nichifor Crainic se poziționa la extrema dreaptă a spectrului politic, fiind adeptul tendințelor tradiționaliste religioase și susținând importanța moștenirii spirituale creștin-ortodoxe în România. El a fost asociat cu carlismul, anti-carlismul, colaborarea cu Ion Antonescu și a fost unul dintre principalii ideologi fasciști și antisemiți din România. A deținut, de asemenea, funcții importante în guvernare, cum ar fi secretar general la Ministerul Cultelor și ministru al propagandei în timpul dictaturii lui Ion Antonescu.
În ceea ce privește activitatea jurnalistică, Crainic a fost directorul ziarului naționalist „Calendarul” și a avut o poziție influentă în mass-media din România. A fost implicat în opoziția față de regimul regal și a fost acuzat că ar fi fost instigatorul moral al asasinatului primului-ministru. A fost achitat în urma procesului și a fost președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune până în februarie 1941.
În anul 1945, Nichifor Crainic a fost acuzat pentru crima de dezastru al țării prin crime de război și a fost condamnat în contumacie la detenție grea pe viață și degradare civică pe 10 ani de către Tribunalul Poporului, în cadrul procesului „lotului ziariștilor fasciști”. După trei ani de pribegie se predă, fiind adus în București, apoi transferat succesiv la închisoarea Văcărești și Jilava. Ceva mai târziu, a fost transportat la Aiud, unde a fost ținut închis 15 ani, fără să existe o sentință judecătorească, în timpul detenției devenind informator și colaborator al Securității.
Procesul „lotului ziariștilor fasciști”, care s-a judecat în anul 1945 de către Tribunalul Poporului, a fost redeschis la propunerea Procuraturii Generale, după mai bine de 50 de ani, însă Nichifor Crainic a murit la 20 August 1972.
Referință: Wikipedia
