Caută
Close this search box.

Magii

V-aţi făurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Străvechi tălmăcitori de stele
Sub cerul din Iran.

Întinderea scânteietoare
Pălea-n adâncuri ca un fum,
Când călăuza de vâlvoare
V-a luminat a drum.

Şi-a fost ca zile după zile
Pe creştet steaua vă lucea.
În pas molatic de cămile
Călătoreaţi cu ea.

Păreau picaţi pe cer curmalii
Umbrind roate de fântâni;
În golul mort urlau şacalii,
Dar voi, trei magi bătrâni,

Sporind din semnul peste fire
Tăria cugetului slab,
Treceaţi paraginile-asire
Şi haosul arab.

Treceaţi cu ochii-n steaua care,
Cu vrăji în minunatu-i chip,
Târa trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip?

O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremurătorul strop de foc
Ne-arată cai fara conacuri
Spre tainicul noroc.

Si de-am crezut într-o minune,
Dureri-potop nenumărat –
Legenda voastră nu le spune,
Dar noi le-am îndurat.

Şi, peste măguri de ruine,
Acelaşi crez vizionar
Animă marile destine
De-acelaşi strop de jar.

Pe frunţi cu magica lucoare,
Străbatem neguri si vâltori,
Spre zarea veşnic schimbătoare
Statornici călători.

Treptat se face cânt obida,
Iar îndoielile – temei:
Ne-mbracă steaua cu hlamida
Cerescului polei.

Si-n fulgerarea-i diafană,
Prin vremi, o, magi, va străvedem –
Cutezătoarea caravană
Sosind la Betleem.

Categorii poezii: