Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu s-a născut pe 24 Ianuarie 1921 la SângereiRomânia (teritoriul actualei Republici Moldova) și a fost unul din legionarii care au murit în închisorile regimului comunist din România, supranumit de către Nicolae Steinhardt, un fost scriitor, critic literar, dar și călugăr, Sfântul închisorilor”. A fost fiul lui Vasile Gafencu, fost politician român. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, și pe când era student, la 19 Ianuarie 1941, acesta a condus organizația legionară „Frățiile de Cruce” din orașul Iași, luând în primire sediul organizației de la Anatole Sarău, care plecase la București.

Despre Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu a urmat școala primară în localitatea natală, la Sângerei, și Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Bălți între 1932-1940. După finallizarea liceului s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași.

După înăbușirea rebeliunii, Valeriu Gafencu a fost învinuit că, în calitate de conducător al Frățiilor de Cruce din Iași, i-a instigat pe elevii Liceului Internat si Liceului de Fete „Oltea Doamna” să nu se prezinte la cursuri în ziua de 23 Ianuarie 1941, fapt care a fost perceput de autoritățile antonesciene ca un act de „nesupunere față de autoritățile școlare”. Ca urmare a acestui fapt, însoțite de alte câteva astfel de fapte care descriu o activitatea de propagandă legionară, Valeriu Gafencu a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni și o zi închisoare corecțională și 2.000 lei amendă corecțională pentru „instigare publică”. La 5 Decembrie 1941, sub acuzația că ar fi organizat, împreună cu alți tovarăși, o ședință legionară secretă, a fost condamnat la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică și 1.000 lei cheltuieli de judecată.

În perioada din închisoare, Valeriu Gafencu a început să capete o latură ortodoxistă, motiv pentru care a fost supranimit „sfântul închisorilor”. Pe când era în închisoare, acesta s-a alăturat și unei grupări orientate spre o dimensiune mistico-religioasă, dar și ideologică, pe care mulți au criticat-o și i-au acuzat pe aceștia că sunt sectari, ieșiți de sub ortodoxie. La 2 octombrie 1944  Parchetul Curții Marțiale C.I.T. Secția II-a Balș a cerut, printr-un ordin, eliberarea acestuia, lucru care nu a fost posibil, dat fiind faptul că eliberarea persoanelor condamnate pentru politică legionară nu era permisă. Însă, pedepsa i-a fost redusă cu 6 ani și 3 luni. De la închisoarea Aiud a fost transferat la Pitești și mai apoi la închisoarea de la Târgu-Ocna, unde a continuat să practice rugăciunea inimii prin rostirea ei între două bătăi ale inimii.

La 18 februarie 1952, în timpul detenției la Penitenciarul-Spital Târgu-Ocna, nedezicându-se niciodată de apartenența și rolul său în Mișcarea Legionară, Valeriu Gafencu a murit de tuberculoză pulmonară. 

Referință: Wikipedia