Somnul – George Topârceanu
Somnul Când numai luna singură din noapteVeghează din întinderea albastră,Şi când o rază albă, visătoare,S-a strecurat sfioasă prin fereastrăŞi-a adormit pe pernă, lângă tine, –Atunci din cer, cu aripi nevăzute,Copilul morţii – somnul – tainic vine,Pe ochii-nchişi, uşor să te sărute… Tu, dragul meu, dacă te simţi prea singurŞi n-ai pe nime-n camera săracăDecât un […]
Singur – George Topârceanu
Singur Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg,Se-ntunecă palatul bătrânului Habsburg.E noapte. Vântul toamnei aduce de departeUn freamăt de suspine prin sălile deşarte,Căci a pornit monarhul încovoiat şi chelOştiri din şapte neamuri să moară pentru el! Făclia luminează fantastice vitraiuriŞi-n umbra colorată ca umbra din seraiuri,În liniştea capelei pe-o treaptă-ngenuncheat,Cu fruntea-n mâini se roagă […]
Noaptea de decembrie – Alexandru Macedonski
Noaptea de decembrie Pustie şi albă e camera moartă…Şi focul sub vatră se stinge scrumit…Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o scânteie în ochiu-adormit…Iar geniu-i mare e-aproape un mit…Şi nici o scânteie în ochiu-adormit. Pustie şi albă e-ntinsa câmpie…Sub viscolu-albastru ea geme cumplit…Sălbatică fiară, răstriştea-l sfâşie,Şi luna-l priveşte cu ochi-oţelit…E-n negura nopţii un alb […]
Noaptea de iunie – Alexandru Macedonski
Noaptea de iunie Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoareŞi stelele de aur din cerul luminos,Şi tainica natură în falnica-i splendoare,Şi tot ce se-ntrevede în haos, sus şi jos,Şi tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare,Şi tot ce este-n creier ca vis sau cugetare,Şi tot ce este-n inimi ca patimi ori simţiri,Pe când, pe rând, […]
Pădurea – Alexandru Macedonski
Pădurea Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragăUn suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragăŞi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierziDecât pe-ngustele potece sub bolţile cu frunze verzi. Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,Frumoasă, marea liniştită […]
Rondelul cascadelor de roze – Alexandru Macedonski
Rondelul cascadelor de roze Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,Se surpă rozele grămadă,Sau întocmesc câte-o cascadăPe vreo alee mai retrasă. Parfumul lor purtat în stradă,Întinde-a lui subţire plasă…Urcând pe pomi, zâmbind pe casă,Se surpă rozele grămadă. De-oricâte stavili nu le pasăSunt un torent, sunt o cascadă,Ce-n voia soarelui se lasă,Dar ce, de cum sfârşesc să […]
Rondelul rozelor ce mor – Alexandru Macedonski
Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor,Mor în grădini, şi mor şi-n mine.Ş-au fost atât de viaţă pline,Şi azi se sting aşa uşor. În tot, se simte un fior.O jale e în orişicine.E vremea rozelor ce mor.Mor în grădini, şi mor şi-n mine. Pe sub amurgu-ntristător,Curg vălmăşaguri de suspine,Şi-n marea noapte care vineDuioase-şi […]
Rondelul rozelor de august – Alexandru Macedonski
Rondelul rozelor de august Mai sunt încă roze – mai sunt,Şi tot parfumate şi eleAşa cum au fost şi aceleCând ceru-l credeam pe pământ. Pe-atunci eram falnic avânt…Priveam, dintre oameni, spre stele;Mai sunt încă roze – mai sunt,Şi tot parfumate şi ele. Zadarnic al vieţii cuvântA stins bucuriile mele,Mereu când zâmbesc uit, şi cânt,În ciuda […]
Ură – Alexandru Macedonski
Ură Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,V-aş îneca dacă-aş fi apă,Şi v-aş săpa mormântu-adâncDac-aş fi sapă. Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,V-aş urmări dac-aş fi glonţ,Şi v-aş ajunge. Dar eu, deşi rămân ce sunt,O voce-adâncă îmi murmurăCă sunt mai mult decât orice,Căci eu, sunt ură. Categorii poezii:
Vasul – Alexandru Macedonski
Vasul Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;Şi, cuprindă ambrozie sau poşircă de vin acru,Dea beţia dezmăţării sau extazul unui bonz,Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim şi sacru. Floare-aproape nereală se înalţă hieratic,O splendoare ca de soare răspândeşte împrejur,Magistral şi rece vecinic, […]