Vin ţigăncile la crâng… – George Topârceanu
Vin ţigăncile la crâng… Vin ţigăncile la crângSă culeagă viorele,Vin cu fustele-n parângŞi cu dancii după ele. Şi e soarePe ponoare,Şi miroase-n vânt a floarePe cărările pustii, Prin stufişurile goaleNăpădite de basmaleŞi de zdrenţe stacojii… Vin ţigăncile grăbit,Să culeagă pe sub mladăFlori cu mâzgă de zăpadăDin huceagul adormit,Şi s-aducă-n paneraşPrimăvara la oraş: – Urzicele, urzicele,Ghiocei […]
Taina nopţii – George Topârceanu
Taina nopţii În lumina lunii doarmeCasa dragii mele,I-au cuprins pridvorul tainicRamuri de zorele. Dulci chemări nelămuriteTremură departe.Draga mea a dat sfioasăCrengile-ntr-o parte. Şi pridvorul parc-aşteaptă,Oaspele grădinii,Dar mă bate luna-n faţăŞi mă ştiu vecinii… – Lună albă, lună mută,Lună călătoare,Cum te-aş smulge de pe ceruriSă te-arunc în mare!… Categorii poezii:
Şomerul – George Topârceanu
Şomerul Umblând în sus şi-n jos pe bulevard,A poposit la umbră sub un gard,Şi-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabăDac-a mâncat ori dacă are treabă… Categorii poezii:
Şoapte – George Topârceanu
Şoapte În noaptea tristă care ne desparte,Tu poate simţi în jurul tău suspineŞi fâlfâiri de aripi şi de şoapte…E dorul meu ce vine de departeŞi ostenit adoarme lângă tine,Cuminte ca un fluture de noapteCe s-a lăsat la capul tău, pe-o carteÎnchisă de la sineCând ai simţit că somnul ne desparte… Categorii poezii:
Singurătate – George Topârceanu
Singurătate Prin luminişul crângului tăcut,De-atâta vreme nimeni n-a trecut. Copacii goi, în lungă nemişcare,Pe umbra lor ce stă-nălţată în picioare.Arar ajunge până-aiciO pasăre cu aripile mici,Şi glasul ei răsună în linişte prea tare. Dar Primăvara, care ştie tot,Va risipi prin iarba dimprejurScântei de-azur –Albastru miozot.Şi dintre foi tivite cu argint,Vor creşte ciucuri albi de mărgărint. […]
Sfârşit de vară – George Topârceanu
Sfârşit de vară Dacă liniştea pădurii adormiteNici o veste de-altădată nu-ţi trimiteŞi pe freamăte pornite de departeNu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine să ne pierdem în zadarPrintre galbenele rarişti de stejar,Cu sfioase campanule şi sulfine,Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros şi irealSă ne cheme spre poienile […]
Romanţă în stil vechi – George Topârceanu
Romanţă în stil vechi Se stinge amurgul cu roşii văpăi,Şi noaptea de varăCoboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,Înaltă şi clară. La marginea apei să-şi caute vadO turmă s-abate.Răsare şi luna din codri de brad,În singurătate. Măicuţele-n umbra părerii de răuSe duc să se culce;Din vale s-aude un glas de pârăuSălbatic şi dulce. Odihna s-aşterne […]
Romanţă – George Topârceanu
Romanţă O, vis al iubirii trecute!Sunt singur – omătul târziuPătează aleile muteŞi parcul e încă pustiu. Văd iarăşi castanii şi plopii.Prin ramuri suspine străbat.Acum cu sfială m-apropiiDe banca pe care ai stat. Şi pieptul începe să-mi bată.De sus fluturând a căzutPe bancă o foaie uscată,O frunză din anul trecut… Categorii poezii:
Rândunelul – George Topârceanu
Rândunelul Un vânt şi-o ploaie necăjităS-au repezit ca din seninŞi răpăie prelung pe frunzeŞi-mi culcă florile de crin. Grădina toată-i răscolită…Ce tristă e grădina mea!Pe-o creangă tremură de fricăUn pui plăpând de rândunică. E singur, în bătaia ploaiei,Şi-n ciripitu-i rugătorÎmi spune să-i deschid fereastra:Şi eu deschid, el intră-n zbor. Şi iată-mi-l rotind prin casăŞi parcă […]
Boierul şi argatul – George Topârceanu
Boierul şi argatul Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,Trebuind să treacă într-un loc o apăPeste-o punte-ngustă – şi fiind grăbit,Şi-a chemat argatul şi i-a poruncit:– Ia-mi în spate iapaŞi mi-o trece apa!– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos. – Hm! făcu boierul foarte mânios:Leneşul la toateZice că nu poate… Categorii poezii: