Fântâna – Vasile Alecsandri
Fântâna Pe cărarea înflorită, care duce la fântână,În ştergar şi în catrintă, merge-o sprintenă română;Ea la brâu-i poartă furcă şi la sân un pruncuşor,Cu gurița lui lipită de al laptelui izvor. Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioareŞi sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.Păsărelele-mprejuru-i zbor voioase şi cântând,Ea zâmbeşte şi tot merge, pruncuşoru-i sărutând. […]
Dorul româncei – Vasile Alecsandri
Dorul româncei De-ar vrea bunul DumnezeuSă-mi asculte dorul meu!De-aş avea un copilaş,Dragul mamei îngeraş! Cât e ziuă, cât e noapte,I-aş şopti cu blânde şoapte.Cât e noapte, cât e zi,Tot la sânu-mi l-aş păzi! L-aş păzi, l-aş dezmierda,Mii de sărutări i-aş da,Şi i-aş zice-ncetişor:Nani, nani, puişor! De-ar fi cerul cu priinţă,Să-mplinească-a mea dorinţă!De mi-ar da un […]
Bradul – Vasile Alecsandri
Bradul Sus pe culme bradul verdeSub zăpada albicioasăPrintre negură se pierdeCa o fantasmă geroasă, Şi priveşte cu-ntristareCum se primblă prin răstoaceIarna pe un urs călare,Iarna cu şapte cojoace. El se scutură şi zice:„În zadar tu, vrăjitoare,Aduci viforul pe-aice,Aduci zile fără soare. În zadar îngheţi pământul,Ucizi florile şi stupiiŞi trimiţi moartea cu vântulŞi trimiţi foamea cu […]
Baba Cloanţa – Vasile Alecsandri
Baba Cloanţa Şede baba pe călcâieÎn tufărul cel uscat,Şi tot cată ne-ncetatCând la luna cea bălaie,Când la focul cel din sat. Şi tot toarce cloanţa, toarce,Din măsele clănţănindŞi din degete plesnind.Fusu-i repede se-ntoarce,Iute-n aer sfârâind. „Fugi, Urâte! baba zice,Peste codrul cel frunzos,În pustiu întunecos!Fugi, s-alerge-acum aiceDragul mândrei, Făt-Frumos. De-a veni el după mineSă-1 iubesc eu, […]
Versuri albe – Grigore Vieru
Versuri albe Nu poți să smulgi din aerAl mierlei cântec spus.De vorba mamei gura-miS-o depărtezi nu poţi. Nu poți din ape smulgeUn soare oglindit.De mine chipul mameiSă îl desparţi nu poţi. Categorii poezii:
Tu, iarbă, tot ai mamă? – Grigore Vieru
Tu, iarbă, tot ai mamă? Tu, iarbă, tot ai mamă?De ai – de bună seamă:Atunci când înverzeşti,De ea îţi aminteşti. Tu, floare, tot ai mamă?De ai – de bună seamă:Atunci când înfloreşti,De ea îţi aminteşti. Tu, steauă, tot ai mamă?De ai – de bună seamă:Atunci când te iveşti,De ea îţi aminteşti. Categorii poezii:
Tu ești un geniu – Grigore Vieru
Tu ești un geniu Tu n-ai asemănareÎn cele pământeşti.Născând, tu eşti un geniu,Un geniu, mamă, eşti.Tu eşti zămislitoarea,Eşti pomul numai vers,Iar noi – de aur mereVărsate-n Univers.Noi – mere, iar tu – paznicVeghind din moşi-strămoşiSă nu dea peste eleMistreţii lăcomoşi. Învingătoare-n toateRăzboaiele ce-au fost,Tu eşti eroul lumiiŞi-al izbândirii rost.Erou rămas tot mama,Tot legănând copii,Cu teama […]
Spre chipul tău – Grigore Vieru
Spre chipul tău Departe nu alerg ca râul, Căci cine uită se destramă. Cu roua spicului sub pleoapeMă-ntorc spre ce mi-e sfânt și-aproape: Spre chipul tău de aur, mamă, Și-mi curge sufletul ca grâul. Categorii poezii:
Puișorii – Grigore Vieru
Puișorii – Pui golaşi cum staţi în cuiburiFără plăpumioare?– Ne învelim cu ale mameiCalde aripioare. – Dar când mama nu-i acasăŞi ploiţă cerne?– Ne învelim atunci cu frunzaRamurii materne. – Dacă n-o să vină mamaŞi-o să cadă frunza?– Cum să nu mai vină mama?– Cum să cadă frunza? Categorii poezii:
Primul cer – Grigore Vieru
Primul cer Cum aş putea cândva, măicuţă,Cum aş putea a te uitaCând primul cer văzut de mineSunt ochii tăi, privirea ta,Măicuţo;Când ale tale braţe scumpeMi-au fost şi primul căpătâiŞi cea mai dragă jucărieCu care m-am jucat întâi,Măicuţo?! Din slăvi creştine,Din slăvi creştineCoboară chipul tăuCa dulce foc!Te am pe tine,Te am pe tine,Ar fi păcat să […]