Vara – Otilia Cazimir
Vara Apune soarele-n văpăiŞi înserarea, ca un val,Pe subt răchiţile din dealSe lasă-n linişte pe văi.Coboară-ncovoiat la podUn biet pescar, de pe Siret,Şi-n umbra sură pier încetPescar, şi apă, şi năvod.De jos, din ceaţa de pe prund,Doi pescăruşi au apărutŞi-n zbor îngemănat şi mutSe duc spre bălţile din fund. Închid pleoapele s-ascult…De pacea largă legănatMi-adoarme […]
Ţara mea – Otilia Cazimir
Ţara mea Frumoasă mi-e ţara străveche,Întinsă pe munţi şi pe văi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri şi ageri flăcăi! Frumoasă mi-e ţara cea nouă,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grădina când plouăŞi florile când înfloresc. Categorii poezii:
Sub iarba câmpului – Otilia Cazimir
Sub iarba câmpului Am pus să moară-n umbră, într-o cartePe care-o ştiu cuvânt după cuvânt,Petale vii şi tinere de flori, –Să-mi mai aduc aminte uneoriDe cei plecaţi departe,De cei ce nu mai sunt. Şi răsfoind cu mâini şovăitoare,Într-un târziu, de dorul nimănui,Din cartea veche-mi cade-o floare: Suntem mereu tot mai puţini sub soare,Şi tot mai […]
Iulie – Otilia Cazimir
Iulie De după dealuri arse şi trudite,Înalţă creste albe nori de plumb.S-adună-n iarbă umbre încâlciteŞi, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină şi scrumÎntinde braţe lungi de colb în drum,Apoi îşi strânge sufletu-n păduri,Căscând în râpi dogoritoare guri… Dar norii sterpi coboară-n depărtare,Şi-abia vibrează dincolo de zareUn tunet lung, cu prăbuşiri de stâncă…Iar soarele […]
Înserare – Otilia Cazimir
Înserare Un deal cosit… Şi pe şoseaua prinsăDe coasta lui, un car dispare-n fund.Şi sună drumul ca o dobă-ntinsăPe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.Prin nori, apusu-mprăştie uşorUn vag reflex rătăcitor…Şi-ncet,Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,Se lasă moi pleoapele-nserării. Categorii poezii:
Cumătra vulpe – Otilia Cazimir
Cumătra vulpe Ţipă gâştele şi zboară,Zboară penele-n poiană…– Ce-o fi asta, surioară?– Ia, o vulpe năzdrăvană; Cum stătea-n tufiş la pândă,Costelivă şi flămândă,S-a gândit că pentru masăN-ar strica o gâscă grasă… Categorii poezii:
Din fugă – Otilia Cazimir
Din fugă Se scaldă soarele în iaz…Un măr sucit de bătrâneţeAruncă-n tren cu mere pădureţe,Şi-un cârd de gâşte albe face haz. S-abat la geam privelişti iuţiDe cărţi poştale colorate,Şi-un deal vărgat se scarpină pe spateCu plugul tras de doi căluţi… Categorii poezii:
Ce să fie? – Otilia Cazimir
Ce să fie? Frunze n-are,Nu-i nici floare.În păduri şi pe ogor,Prin grădini şi-n deal la vie,Stă mereu într-un picior,O umbrelă de hârtie..Ce să fie? Categorii poezii:
Cine-i oare? – Otilia Cazimir
Cine-i oare? Merge, merge – greu ajunge!Are coarne – dar nu-mpunge.E ghebosŞi fricos,Iar când iese la plimbare,Îşi ia casa de-a spinare.Cine-i oare? Categorii poezii:
Cine nu-l cunoaşte? – Otilia Cazimir
Cine nu-l cunoaşte? Chel ca-n palmă, bosumflat,Zi şi noapte stă culcat.S-ar scula şi el, vezi bine,Însă curpenul nu-l ţine..Cine nu-l cunoaşte?Cine? Categorii poezii: