Hotarul – Ana Blandiana
Hotarul Caut începutul răuluiCum căutam în copilărie marginile ploii.Alergam din toate puterile să găsescLocul în careSă mă aşez pe pământ să contempluDe-o parte ploaia, de-o parte neploaia.Dar întotdeauna ploaia-nceta înainteDe a-i descoperi hotareleŞi reîncepea înainteDe-a şti până unde-i seninul.Degeaba am crescut.Din toate puterileAlerg şi acum să găsesc locul undeSă mă aşez pe pământ să contempluLinia […]
Ochiul închis – Ana Blandiana
Ochiul închis Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochiide teamăsă nu zdrobesc între pleoape lumea,să n-o aud sfărmându-se cu zgomotca o alună între dinţi.Cât timp voi mai putea fura din somn?Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?Privesc cu disperareşi mi-e câineşte milăde universul fără apărarece va pieri în ochiul meu închis. Categorii poezii:
Amân mereu – Ana Blandiana
Amân mereu Amân mereu să trec precum în moarte-n cuvinte,Dar ca în moarte am certitudinea că voi intra,Dusă cu sila, plângând după ceea ce las,Încercând să mă-ntorc de la fiece vamă-a văzduhului. O, de-aş avea riscanta credinţă a dacilorNerăbdători să pătrundă în bucurie prin moarte, atunciStrăluminată, cu fruntea aproape statuie,M-aş pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor. […]
Dintr-un sat – Ana Blandiana
Dintr-un sat Fiecare venim dintr-un sat –Unii direct, alţii trecând prin părinţi,Unii direct, purtători de eresuri şi basme,Fericiţii putând să se-ntoarcă oricând. Alţii, trecând prin părinţi, rătăciţiPe crengile sângelui depărtate, subţiri,În loc de păşuni, şi seminţe, şi cai cunoscândAlcoolul cuvântului extras din acestea. Vreau drumul părinţilor mei să-l întorc,Vreau satul cu sunetul lacrimei mele,Poteca din […]
Am crescut? – Ana Blandiana
Am crescut? Am crescut? Suntem oameni maturi?Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare…Dragi şi ridicole, departe sunt zileleCând lumea o-mpărţeam în buni şi răi.Am devenit puternici scăldându-ne-n derutăPrecum în apa Stixului Ahil,Dar de călcâiul vulnerabil încăAtârnă soarta universului întreg.E totul grav. Şi înţelegem totul.De-acum va trece timpul neschimbat.Ne dă de gol adolescenţi doar lipsaÎnţeleptei spaime […]
Autopastel – Ana Blandiana
Autopastel De mulţumirea lumii cu mâhnireMi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi,Şi orice gest se-opreşte la pornire,Şi hergheliile îmi mor buimace pe pereţi. Oh, nechezatul lor să nu scânceascăÎn râsul lumii prea copilăros,Să nu lucească prea riscanta-mi sanieAlunecând de viaţă mai în jos. Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,Degeaba peste mine uriaşele ninsori,De […]
Fii înţelept – Ana Blandiana
Fii înţelept Nu te speria de gesturile mele,Tu cel care mă vezi,Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.Fii înţelept şi bucură-te.Eu sunt asemenea elicei avionului,Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea –Ucigător este doar locul paşnic undeElicea avionului se-nvârte invizibilă.Tu teme-te numai de spaţiu-n careÎţi pare cum că nu exist, şi plângiNumai în vântul transparent care m-ascunde. Categorii […]
Cuminţenia pământului – Ana Blandiana
Cuminţenia pământului E mare, greu de urnit şi răbdătoare,Dac-o loveşti durerile sunt simţite dar tac,E mare, de-aceea poate să stea nemişcată,Poate să vorbească doar o dată sau de două ori într-un veac. Ştim că există, trupul ei mareŞtim că ne sprijină dacă-am greşi,Ştim că nu poate să moară, că lângă sânii eiPutem să ne-ntoarcem copii. […]
Torquato tasso – Ana Blandiana
Torquato tasso Veni din întuneric spre mine el, poetul,Poetul de spaimă ratat.Era foarte frumos. Ca la razele röntgenI se vedea în trup poezia.Poezia nescrisă de frică.„Sunt nebun” – a rostit. De altfel ştiamLucrul acesta din prefeţele cărţilor,Dar el îşi purta nebunia ca pe-o parolăDe intrare în noi, ca şi cum ar fi spus:„Mă răscumpăr astfelDe […]
Eclipsă – Ana Blandiana
Eclipsă Renunţ la milă greu ca la un viciu,Cu milă sunt drogată de copil.Alb înstelată de ridicol plângLângă fricos, lângă învins, lângă umil. Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,Surâzători sub steaua mea sterilă.De gingăşie tot mai mult mă-ntunecŞi pier de umanism şi milă. Înduioşate mâini întind să mângâiFiare gonind spre mine hămesite,Şi-mi pare […]