Imn închinat celor căzuţi – Valeriu Gafencu
Imn închinat celor căzuți Pe drumul veşniciei tu te-ai dusŞi ne-ai lăsat ca testament iubireaVestită de-Împăratul Iisus:În ea găsi-vom pururi fericirea. Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma taNădejdea revederii-n Paradis,Mereu vei fi cu noi şi-om aşteptaSă ne-ntâlnim cu sufletul deschis. Ne-ndemni pe cei ce-n viaţă am rămas:Luptaţi uniţi şi în acelaşi pas,Zidiţi lui Dumnezeu […]
Versuri heterometre albe – Duiliu Zamfirescu
Versuri heterometre albe Ca cerul munţilor, limpede,Adânc, ca a nopţilor stele,Tu eşti a durerii imagine,O, tânăr cu palidă frunte.Pe ochii tăi mari, suferinţeleÎntins-au zăbranic de ceaţă,Sub care întorsu-s-au, singure,Spre tine privirile tale.Văzut-ai acolo imagineaAtâtor splendori îngropateÎncât de atunci închinatu-ţi-auTrecutului toată viaţa. Cum vine prin desele negureO rază din stinsul luceafăr,Şi timidă luptă cu spaţiul,De lumea […]
Vara – Duiliu Zamfirescu
Vara Cu firea ei cea arzătoareSosit-a vara înapoi.Toţi pomii sunt în sărbătoare,În tei stă floare lângă floare…E dulce vara pe la noi!Când dimineaţa se iveşteDin al văzduhurilor fund,Tot câmpul parcă-ntinereşteIar, deşteptată de pe prund,Cireada satului porneşte…În urma ei un roi de grauri,Ca niste valuri cenuşii,S-amestecă prin bălării,S-aşază-n coarne pe la tauri,Fac fel de fel de […]
Un trandafir – Duiliu Zamfirescu
Un trandafir Ca o respirare slabă, cea mai tristă, cea din urmăCe o scoate-n agonie sufletul care se curmă,Înflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soareBobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare.Eu l-am rupt atunci din glastră şi l-am pus într-un paharVrând să-i dau prin apă dulce viaţă lungă…În zadar! Cum e azi, chiar […]
Te-am întrebat – Duiliu Zamfirescu
Te-am întrebat Te-am întrebatUnde’i speranța cea râzătoare;Tu mi-ai respunsCă s’a ascuns.Te-am întrebat Unde’i iubirea cea arzătoare;Tu mi-ai șoptitCă-ar fi murit.Acum te’ntrebUnde’i mormântul ce le cuprindeȘi tu’mi spui drept:„Îl port în piept.” Categorii poezii:
Sosesc – Duiliu Zamfirescu
Sosesc Sosesc cocoarele, sosescDe după deal de ţintirim,Iar anii trec, copiii cresc,Se schimbă tot ce-i omenesc,Şi noi îmbătrânim. Mi-aduc aminte ca acumCând alergam cu capul golPrin prăfăria de pe drumŞi când ardeam cărţile scrumŞi şcoalei dam ocol. Şi mai târziu când am plecat,Ce veselie în trăsură!…Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat,Pe când plângea un […]
Seara de toamnă – Duiliu Zamfirescu
Seara de tomană Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!Prin frunze reci doar un fior adie;S-arată-n deal, cu faţa purpurie,A nopţilor fermecătoare Doamnă.Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştieStrălucitoarea-i negură albastră,O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastrăAtâta farmec ar putea descrie!Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.În umbra lui mă simt prins de tristeţe:Există oare-atâta frumuseţeÎn fire, – aşa cum […]
Salbele – Duiliu Zamfirescu
Salbele Când a fugit către zoriNoaptea a lăsat pe floriCâte trei rânduri de salbeDe mărgăritare albe. Soarele cum s-a ivit,Razelor a poruncitSalbele de i-a adusŞi la gâtu-i şi le-a pus De-atunci orişicare floarePlânge scumpele odoare…Iar de vreţi cătaţi în zori:Veţi găsi lacrămi pe flori. Categorii poezii:
S-aud – Duiliu Zamfirescu
S-aud S-aud pâraiele cum curgÎn pacea palidei lumine,Se umple valea de amurg,Iar eu mă duc gândind la tine. S-aude clopotul la schit:Merg pustnicii să se închine;Luceafărul a răsărit,Iar eu mă duc gândind la tine. S-aude buciumul în munţiÎnfiorând cu lungi suspineTăcerea codrilor cărunţi…Eu mă tot duc gândind la tine. Categorii poezii:
Rozele de iarnă – Duiliu Zamfirescu
Rozele de iarnă Iarna, printre ceața deasă, se ivesc dragele flori,Ca și ochii triști ce’n lacrămi se ivesc adesea ori;Pentru ele nu trăește soarele poleitor,Nu le supără în cale or și care trecător.O…, dar dacă’n primăvară, pentru sufletele vii Cresc flori rumene, voioase, pe’nverzitele câmpii.Dulce cer, fă să’nflorească pe păment adesea ori,Pentru suflete de toamnă […]