Meniu
Octavian Goga s-a născut în satul Rășinari, Austro-Ungaria, pe 1 Aprilie 1881, fiind fiul unui preot ortodox și al unei învățătoare. A urmat școala primară și liceul din Sibiu, iar apoi a studiat la universitățile din Budapesta, Berlin și a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie în anul 1904.
Goga s-a căsătorit de două ori, prima dată în 1906 cu Hortensia Cosma și apoi cu cântăreața Veturia Triteanu în 1921. Poetul a petrecut o mare parte a vacanțelor în satul tatălui său, Crăciunelu de Sus din județul Alba, care a fost sursă de inspirație pentru una dintre lucrările sale, „Plugarii” și „Clăcașii”
Octavian Goga a fost un membru important al Comitetului Național Român de la Paris, arătând astfel importanța sa în societatea și cultura românească. Studierea biografiei sale poate oferi un context valoros pentru înțelegerea poeziilor și a scrierilor sale.
A început să publice poezii în reviste și ziare cu pseudonime precum „Tavi”, „Octavian” și „Nic. Otavă”, până când în septembrie 1903 a semnat prima sa poezie, „Sfârsșit de semptembrie”, cu numele său adevărat, „Octavian Goga”. Unul din criticii săi, Ion Pop-Reteganul de la revista Ilustrată din Bistrița, i-a încurajat talentul și l-a sfătuit să nu neglijeze studiile.
Majoritatea poeziilor lui Goga au fost publicate în revista „Luceafărul”, publicație fondată în 1902 la Budapesta pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania. Goga s-a afirmat ca talent literar autentic în paginile acestei reviste și a inclus multe dintre creațiile sale în volumul „Poezii” din 1905.
Printre poeziile sale cunoscute se numără „Oltul și Dăscălița”, publicate în 1904 în „Luceafărul”, precum și „Plugarii”, „Lăutarul”, „Dascălul”, „Rugăciune” și „Clăcașii”, publicate în 1905.
Volumul „Poezii” publicat în 1905 a marcat un eveniment literar important în istoria liricii românești. Reeditat de editura „Minerva” în București și Sibiu, volumul a intrat în conștiința publică, fiind apreciat de critici literari precum Ion Dodu Bălan, care considera că poeziile lui Goga reprezintă începutul unei noi epoci pentru sufletul românesc, datorită vigorii, purității și muzicii limbii, bogăției colorilor și originalității ideilor.
Aprecierile au continuat să curgă din partea unor nume importante precum Titu Maiorescu, Sextil Pușcariu, I. L. Caragiale, George Coșbuc, Alexandru Vlahuță, Eugen Lovinescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea și George Panu. Considerat poet al neamului pe ambii versanți ai Carpaților, Goga s-a bucurat de un prestigiu literar remarcabil la doar 25 de ani.
Titu Maiorescu, mentorul Junimii, a revizuit teoria sa estetică din 1866, incluzând patriotismul ca element de acțiune politică. În poeziile lui Goga, patriotismul a devenit una dintre sursele inspirației și l-a însuflețit să aducă și să descrie figuri obișnuite din viața poporului, care, prin aprinderea luptei pentru apărarea patrimoniului național, au câștigat o însemnătate și o strălucire extraordinară.
Goga a fost un poet renumit din România, care s-a retras singur la Castelul de la Ciucea. Soția sa, Veturia Goga, a ales să rămână la București. În mod tragic, Goga a suferit un accident vascular cerebral cu hemiplegie la 5 Mai 1938 în parcul conacului, ceea ce a dus la o comă și ulterior la decesul său pe 7 Mai 1938, la vârsta de 57 de ani.
Regele Carol al II-lea a decis ca funeraliile sale să fie naționale și au avut loc între 11 și 14 Mai. În această perioadă, catafalcul poetului a fost expus în Ciucea și București, unde oamenii au venit în pelerinaj pentru a-și aduce omagiile. Conform testamentului său, nu au fost rostite cuvântări la funeralii și pe trupul neînsuflețit a fost așezată o svastică nazistă.
Goga a fost înmormântat inițial la București, la Cimitirul Bellu, dar ulterior trupul său a fost reînhumat la conacul său din Ciucea, conform dorinței sale. Deși a trecut aproape un secol de la moartea sa, Goga rămâne una dintre figurile importante ale literaturii românești și continuă să fie recunoscut și apreciat pentru contribuția sa la această artă.
Referință: Wikipedia
