Meniu
S-a născut la 8 februarie 1911, la Iași, cu numele adevărat Lipa Kligman. A fost un susținător al limbii române și a încurajat folosirea acesteia în Basarabia. Dragostea lui pentru poezie si proza s-a manifestat prin numeroase opere importante și valoroase. În prezent, numele lui Liviu Deleanu îl poartă o stradă și un liceu din municipiul Chișinău, sectorul Buiucani. Poetul s-a stins din viață la 12 Mai 1967 la Chișinău.
Acesta nu a avut o copilărie ușoară, însă dragostea pentru literatură a fost cea mai mare bogăție pe care o putea avea. Îi plăcea foarte mult să citească, iar de la vârsta de 15 ani a redactat revistele „Prospect” și „Vitrina literară”. Studiile la gimnaziu nu a reușit să le continue din lipsă de resurse, iar acesta a plecat la București unde s-a angajat ca litograf, apoi corector la o tipografie.
Poezia timpurie a lui Liviu Deleanu a fost puternic influențată de marii scriitori moderniști, precum Charles Baudelaire, George Bacovia sau Ion Pillat. În 1927 a lansat primul volum de poezie intitulat „Oglinzi fermecate”, urmat de alte două volume „Ceasul de veghe” apărut în 1937 și care a fost foarte apreciată de G. Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, si „Glod alb” care a apărut în 1940.
Acesta a continuat să scrie mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, plăsmuind o serie de cântece, printre care putem aminti de: „Cântec scris pe patul armei” și „Cântec scris pe lat de palos”. În perioada postbelică acesta s-a concentrat pe domeniul literaturii pentru copii, lansând: „Poezii pentru copii” în 1947, „Mi-i drag să meșteresc” în 1955, „Bucurii pentru copii” în 1956, „Licurici” în 1961 și multe altele.
A scris poezii pentru copii și adulți, dar și proză, eseuri și traduceri, talentul său liric fiind manifestat în cărțile „Dragostea noastră cea de toate zilele” (1966), postumele „Cartea dorului” (1968) și „Destăinuire” (1970).
