Mi-am adăpat trupul sub umbra mărului abia-nflorit
Și sunete-n văzduh răsună de la atâta cânt,
Al păsărilor ce zboară într-un dans ritmic
Ce doar de mantia nopții poate fi-ntrerupt.
Dar mai sublim și-ncântător de îmi tresare inima
Este sunetul râsului tău purtat de vânt.
Un sentiment nostalgic îmi curpinde numaidecât suflarea,
Dar infinit aș vrea să-l simt,
Căci doar așa simt mai profund dragostea pentru viață,
Care m-a purtat spre tine și ne-a legat unul de celălalt.