Caută
Close this search box.

Vis de iarnă

Aud departe un colind târziu,
Un clinchet mic de clopot ce îngână
Inima mea şi pulsul încă viu
Ritmând ca o litanie păgână.
Şi mai aud păduri trecând spre nori
Mestecenii sinucigaşi şi tineri
Fragili, încrezători, nerăbdători
Îngenunchiaţi în ger ca nişte gineri.
Se face noapte, cresc sub geamul meu
Trei brazi ca nişte săbii argintate
În noaptea asta umblă Dumnezeu
Să ocrotească ultimele sate.
Aud un cântec depărtat. Ceva
Sublim venind din stările astrale
Şi satele nu vor a-ngenunchea
Şi cântă-n patru puncte cardinale.

Categorii poezii: