Caută
Close this search box.

Viață, nu mă părăsi

Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta,
privește fruntea mea de pe-acum aurie.
Și aerul din cauza viitoarelor fructe
e rumen și plin.

Viață, -ncălzește puțin începutul acesta,
ascultă numele meu de pe-acuma sonor.
O pasăre zbura-n cea dintăi zi repetându-l,
și pomii ceilalți atunci mă luară de mână:
– Hai să-nflorim…

Tu nu mi-ai spus despre toamna frunzelor roșii,
tu nu mi-ai spus despre moartea copiilor,
nici pentru ce trandafirul sălbatec
râdea-n cimitir…

Categorii poezii:

LICHIDĂRI