Unui cavaler de industrie

Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis unii Coţcar Cotcarovici ;
Figura ta, ce-nspira dezgust şi desplăcere,
Impertininta, vila, tot palme parcă cere:
Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?

Vestitele-ţi scandaluri azi nu mai sunt mistere.
De când, ca paraziţii, te-ai pripăşit p-aici,
Nu vezi, când vrei prin lume şi tu ceva să zici,
Cum fug toţi d-ale tale cuvinte deletere?

în loc să-ţi vezi ruşinea, stigmatizat cum eşti,
şi, dându-te căinţei, să plângi şi, de durere,
Să-ţi dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
P-o pată de nimica, să-njuri pe cei oneşti…

Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!

Măiastră-i natura, ea tot chibzuiește
Și toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o lună, sub care domnește
O noapte adâncă și fără sfârșit.