Un prieten bufnicior

Pe muteşte, pe furiş
Strecurat în bătătură,
Hoţul vine, hoţul fură.
O fi şarpe? O fi vidră?
O fi vulpe rătăcită?
O fi, cine ştie ce?
Merge ca un şoarece.

Să vedem ce ne lipseşte
Să vedem ce ne-a rămas.
După ce-a furat, fireşte,
Ştim din pas de-i slab ori gras.
Ne lipseşte puiul gri
Şi e ros sacul de orz.

Cum să afli cine-o fi?
Hoţul cine să fi fost?
Hai să stăm la pândă toţi,
Toată noaptea, şi vom şti
Dacă-i hoţ ori dacă-s hoţi.

Stăm cu puşca? Stăm cu tunul?
Vin mai mulţi? Vine doar unul?
Şi, de-ar fi să nu mai vie,
Totuşi, cum aflăm răspuns?
Orice hoţ, orice hoţie
Lasă urme de ajuns.

Să rugăm o cucuvea,
Vreun prieten bufnicior.
Stând de pază el sau ea,
Ne-ar fi nouă mai uşor.
Şi-am făcut pe naiba-n zece,
Ne-am ţinut să n-adormim,
Şi-am văzut sub luna rece,
Şi-am aflat ce-am vrut să ştim.

Bufniciorul, va să zică,
L-a fixat cu ochi enormi,
Tocmai când era s-adormi,
Frăţioare Ştefănică!
L-a fixat şi l-a ţintit,
Astfel că-n câteva clipe,
Strâns în gheare sub aripe,
Hoţul prins a chiţcăit…

Pe vulpoi cum îl vom prinde?
Că el fură la coteţ!
O să-i dăm ceva merinde
Câinelui cu părul creţ.
Cu-un prieten bufnicior
Şi cu-un câine credincios,
Am scăpat de hoţi uşor.