Întoarcere

Şi cum mă mai aştepţi să vin
în redingota mea de seară,
în stânga cu un kil de vin
în dreapta mai având ţigară.

Şi nici nu ştiu cum să te strig,
nu ţi-am trimis nici telegramă,
şi sunt besmetic şi mi-e frig
şi foarte dor de tine mamă.

Şi mă arăt şi tu nu crezi,
sunt doar scrisoarea care vine
prin toamne şi prin zăpezi
şi sunt aici şi mi-e ruşine.

Pisoiul doarme ca un ghem
vişinul vechi din curte tace
şi te iubesc şi mă cam tem
şi luna-n ţăndări se preface.

Atâtea versuri ţi-am fost scris
pe când visam să vin acasă
şi am căzut ca un învins
ca mirele lângă mireasă.

Aveam în stânga încleştând
un kil de vin vechi ca o ştire.
În dreapta mă urma zburând
un înger ca o fericire.

I-am spus: ,,Mai zboară tu, de poţi”
Oraşul mie nu-mi prieşte
şi îngerul îşi puse roţi
Umblând prin curte îngereşte.

Şi m-ai primit ca pe-un copil
cel care-am fost odinioară.
Aveam în stânga-un kil de vin
şi-n dreapta, încă o ţigară.

Şi ai tăcut atât de mult
încât şi azi te mai ascult.