Tras de amintiri

A trece prin galbenul văzduh
al verii tras de amintiri
ca de nişte vulpi înşelătoare.
Opriţi aici, cunosc copacul acesta
şi strada aceasta şi geamul
care se va deschide curând
Vulpile sunt surde,
latră şi merg înainte
prin oraşul necunoscut
ademenite de răcoarea pădurii.
Opriţi! Aici e casa mamei mele
aşteptaţi să-i spun bună ziua
şi să beau o gură de apă
din fântâna cu lanţ.
Dar vulpile sunt surde
ele gonesc înainte
ca nişte flăcări se duc
prin oraşul necunoscut.
Azi noapte am trecut prin oraş
ca un duh am trecut
strigând către ferestrele închise,
nepăsătoare ferestre
ca nişte ghilotine albastre.
Azi noapte mama s-a trezit din somn
şi-a început să-mi numere cămăşile
cămăşile de adolescent
în care mă îmbrăcam
fără să-mi pun armura tristeţii.