Caută
Close this search box.

Ţii minte-ntâia ploaie?

Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
Cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
Imnul vieţei şi-n zarea foşnind,

Verde ca un codru lichid,
S-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.

Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare…”

Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
Ca nişte mâini, ca umbre neîmpăcate,
Se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
Şi iar cădeau în deznădejde toate.

Categorii poezii: