Tata

Tata, eu nu știu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculița mea
Care viața datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești, 
Tata.

Rele-n viață sunt de-ajuns, 
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei cate-un păhăruț, 
Dar nu uiți să ne săruți, 
Tata. 

La necaz și bucurii
Tu ai, tată, mulți copii, 
Ca și mama-i pruncul tău, 
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Și nu-ți trebuie alta, 
Tata.

Nu ne spui vorbe de dor, 
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbești, 
Dar noi știm că ne iubești, 
Tata.