Tata
Tata, eu nu știu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculița mea
Care viața datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești,
Tata.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei cate-un păhăruț,
Dar nu uiți să ne săruți,
Tata.
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, mulți copii,
Ca și mama-i pruncul tău,
O ferești de tot ce-i rău.
Asta-i bogăția ta
Și nu-ți trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești,
Tata.