Taraful multicolor

Un taraf de păsărele
Pe un gard s-a așezat
Și în aripi mititele,
Ce ajută la zburat,
Țin viori, flaute mici,
Instrumente de pitici!

Dirijorul, cin’ să fie
Din șirul multicolor?
Nici una! Zvâcnind zglobie,
O lăcustă din mohor
Se înfipse pe-un susai
Fascinată ca de Rai!

Cu acorduri delicate
Uimise și pe o ramă,
Ce prin ierburi umectate
Se țară ușor, pe-o rană,
Și strigă din răsputeri:
– Uimitor e-n primăveri!

Dintr-o galerie mică,
Doi ochi, boabe de piper,
Cercetau câmpul cu frică,
Apoi, ridicați spre cer,
Au zărit pe gardul vechi
Păsările neperechi!

Tot mișcând din mustăcioare,
Țâșni ca un soldățel
Și-nmuiat de blândul soare,
Ascultă trilul și el.
Acum sforăie-n trifoi
Lângă doi gândăcei goi.

Zău, că te fură alintul
Orchestrei de curcubeu!
Admirând tăcut și vântul,
Care-i pe toane mereu,
A rămas mirat deodată
Și uită ca să mai bată!

Ce plăcut susură cântul!
Florile s-au bucurat
Că a fermecat și vântul,
Una nu s-a clătinat!
Numai râul, lung, un fir,
A plecat că-i musafir!