Rugămintea din urmă – George Coșbuc
Rugămintea din urmă Eşti schilav tot! Un cerşetorTe-ntorci acum acasă,Şi ce fecior frumos erai!Dar oricum eşti, ce-ţi pasă!Tu vei vedea iar satul tăuŞi casa voastră-n vale,Şi biata mamă-ţi va ieşiPlângând în cale. Şi eu rămân să mor pe-aiciCu liftele păgâne!Ah, parcă simt că n-am s-ajungSă văd ziua de mâine.Cu douăzeci deodată-n carLa groapă mă vor […]
Sărindar – George Coșbuc
Sărindar Iar Matei în baltă stetePână-n zori, în stuf ascuns,Frigul nopţii l-a pătrunsŞi prin suflet spaimă-i deteCă pierirea l-a ajuns. Dumnezeule-al puterii,Vezi-mă în ce stare sânt!Fă, să scap de-acest mormânt,Depărtându-mi ianicerii,Şi mă leg cu jurământ Că scurgând această baltă,Chiar pe locul unde zacMănăstire am să fac,Mândră, veselă şi naltă,Şi cu aur am s-o îmbrac. Turcii […]
Toţi sfinţii – George Coșbuc
Toţi sfinţii La Neamţu-n sfânta mănăstireStau rând toţi fraţii în Christos;Au gândul drept şi cuviosşi cântă versuri din Psaltire.E praznic astăzi, sunt „Toţi sfinţii”,Şi din bătrâni e obiceiÎn cinstea sfinţilor să bei –Iar legea n-o ştirbesc părinţii. Al legii trup în două-l frângePaisie, stareţul, apoiDesfundă dintr-un vechi butoiAl legii celei nouă sânge.Diaconul citeşte-n carte,Iar fraţii […]
Umbră – George Coșbuc
Umbră Dacă tu vei căutaSă se nalţe pacinic fumulJertfei tale, nu uitaCă, de ai spre soare drumul,Umbra este-n urma ta. Rob tăcut, pe care-l cheamăDomnul său c-un gest tăcut,Ia aminte plin de teamăOrice gest i-ar fi făcutŞi de toate ţine seamă. Umbra-i robul, când urmeziDrumul tău spre soare ţintă:Nu te supăra n-o vezi;Chipul ţi-e în […]
Flăcări potolite – George Coșbuc
Flăcări potolite E cald. De drum îndelungatPicioarele de-abia îl mal ţin,Şi-i cale până-n sat!El e flămând şi e-nsetatŞi-i slab, că e bătrân. Tot dă către fântână zor.Sub tei, la margine de drum,S-oprise pe răzor,Aici la loc răcoritorSfârşit stătea acum. Pe-acelaşi drum de soare plin,Să se ridice, şi-a crezutCă moare-n câmp aici,Ca prins de friguri şovăiŞi-n […]
Tricolorul – George Coșbuc
Tricolorul Albastru, române, ţi-e steagul,Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ.Albastru-nsemnează ciocoii,Şi tot ce-ţi aduni tu cu boiiDin mila căldurii şi-a ploiiAl lor e, şi-acum şi de-a pururi,Şi-al tău, cerşetorule, un băţ.Dar rabdă, c-o fac din iubire:Să tem că te duce-n pierireBelşugul prin trai cu răsfăţ. Şi galben, române, ţi-e steagul.Iar galbenul spune de voi,De […]
Floarea-soarelui şi macul – George Coșbuc
Floarea-soarelui şi macul Se-ntrebau, vorbind odatăDouă flori pe şes:– „Vecinic stai îngândurată,Roşie şi mândră floare!ce-ai pe suflet de te doare,Şi suspini ades?” – „Stau aşa! Mi-e dus şi gândulŞi mi-e somn mereu.Dar tu capul tău plecându-l,Pentru ce eşti tot trudită?”– „Cum n-aş fi, căci nedormităSunt în veci şi eu Când amurgu-n văi se-ngână,Vine din apusUn […]
Tulnic şi Lioara – George Coșbuc
Tulnic şi Lioara De când e lumea lume şi rostul vorbei rost,Domn bun, cum a fost Stâlpeş, nici nu-i şi nici n-a fostŞi, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască,Alt domn aşa ca dânsul nu cred să se mai nască.Era-mpărat puternic şi mare nume-avea,O ţară, cât o lume, toiagu-i stăpânea,Şi oşti avea din plinul, şi-a […]
Un basm – George Coșbuc
Un basm „Va veni să vă cuprindăUn flăcău cu negre pleteŞi frumos cum nimeni nu-i;Voi fugiţi să nu vă prindă!Uşa s-o încuiaţi la tindă,Că, de vă sărută, fete,Veţi muri de dragul lui!” Şi-a venit flăcăul, cică,Un voinic cum altul nu e!Şi trei fete de-mpăratGrabnic s-au ascuns de frică,Numai fata cea mai micăN-a putut grăbit să-ncuie,Şi-a […]
Un cântec barbar – George Coșbuc
Un cântec barbar Voi laşi dătători de porunci,Mai râdeţi! Nevolnică turmă,Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!S-apropie ziua! Şi-atunciVedea-veţi, sălbateci barbari,Câmpiile voastre-necateDe vuietul multor armate,Ca vuietul apelor mari –Veni-vom ca-n ziua de-apoi;Va plânge cu hohote zareaDe cară, de cai, de strigareaMulţimii pornite spre voi! Ieşi-vor din negru pământ,În zale de-argint cavalerii,Puternici ca grindina verii,Şi roibii cu […]