Cu morţii – Alexandru Macedonski
Cu morţii Cu viii nu mai am de-a faceDe mult,Şi foarte des, când totul tace,Chemând pe morţi, ce dorm în pace,I-ascult. Din gropi ei vin şi mă-nconjoară,Ei vin.Când liliacu-n noapte zboară,Când dealu-n umbră se-nfăsoarăDeplin. Din lumea lor necunoscută,Răsar,Şi când şoptesc cu voce mutăPoema cea nepriceputăTresar. Îi simt pe loc ce au să vie,Căci suntCa un […]
De-aş sti … – Alexandru Macedonski
De-aş sti … De-aş şti că lacrimile meleS-ar preschimba-n mărgăritare,Din ele ca să-ţi fac avere,Le-aş plânge fără de-ncetare.De-aş şti că sângele din mineS-ar preschimba în râu de aur,Arterele mi le-aş deschideSă-ţi fac din ele un tezaur. Categorii poezii:
Destinul – Alexandru Macedonski
Destinul Se zice că Destinul stă-n mâna omenească…Aştearnă-şi fiecare de vrea să s-odihnească…Medaliile, însă, au vers, ca şi revers…Munceşti şi mori de foame… Stai trântor, faci palate…Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate,Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orişicare…Şi-n clipă, de voieşte, te face mic sau mare…Puternic fii ca Cezar, că el […]
Destul – Alexandru Macedonski
Destul I Acum destul cu plânsul, căci inima ţi-e seacă,Şi chiar de ţi-ar fi plină, e timp să-i zici destulPoporul nostru este de lacrime sătul,Şi ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;Zadarnic poetaşii într-însele se-neacă,Hârţoagele lor toate rămân făcute sul. II Ei!… S-a trecut cu moda de lacrimi şi suspineŞi cu acele […]
Dormi dulce – Alexandru Macedonski
Dormi dulce Tu care dormi ești fericit…Uitând întreaga ta ființă,Te-ai izolat de suferință…În mut repaos adâncit,C-ai fost și ești n-ai conștiință…Tu care dormi, ești fericit. Dormi dulce – nu te deștepta;Realitatea, chiar frumoasă,Pe lângă vis e urâcioasă…La bine nu te aștepta,Căci viața este nemiloasă…Dormi dulce – nu te deștepta. Categorii poezii:
Ecourile nopţii – Alexandru Macedonski
Ecourile nopţii Inima-mi ce se îmbată,Bată,Bată căci beat de amor,Mor! Pe braţe-mi iată se-nclinăLină;Viaţa să-mi ceară i-aş da,Da! Afară e nori, furtună,Tună!În casă, pace şi traiu,Raiu! Cu buzele-n foc brunite,Unite,Nu mai formăm amândoiDoi! Ca şerpi de flăcări, plăviţeViţeDin păru-i, m-ard, mă omor,Mor! Mor, dar încă o să plângăLângăPiatra subt care-oi zăcea,Ea! Ah! jalea mea e […]
Epigramă – Alexandru Macedonski
Epigramă Unui ministru Cucoane Lascăre, de felNevoie n-ai de portofel —Tu ştii că eşti boier de viţă…Nu eşti ca c-conu Tudoriţă,Să porţi minciunile în el…Mult mai pe jos îl laşi, săracul:La minister le duci cu sacul. Categorii poezii:
Epoca – Alexandru Macedonski
Epoca Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitateSă te faci apărătorul caselor de sănătate;La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adoreziŞi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,Şi o naţie mai bine nu […]
Fântâna – Alexandru Macedonski
Fântâna I Cunosc o fântână pe valea umbrităUn grangur de aur cântând m-a-ndemnatS-adorm între frunze de plopi şi răchită,Să uit de oraşul în care-am oftat. Pe valea umbrită cunosc o fântânăO mierlă cu care de vorbă am stat,Aflând că durerea o sufăr stăpână,A râs cât se poate, iar eu am oftat… Pe valea umbrită cunosc […]
Faunul – Alexandru Macedonski
Faunul În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,Visează straşnica plăcere ce poţi s-o smulgi unui viol,Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăştiazăŞi-n fund de gingaşe potire ţâşneşte-n silă vitriolÎn ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează. Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin –Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă […]