Insomnii – Lucian Blaga

Insomniilui Ion Sufletul mi-i treaz întruna.Vede stelele în tindă.Se potrivește-n tot ce esteca-ntr-o magică oglindă. Grav, lunatic, umblă gândulpe limanuri, lâng-o apă.Să se-nchidă, ca s-adoarmă,nici un lac n-are pleoapă. Categorii poezii:

Inscripție – Lucian Blaga

Inscripție Drumurile pe cari nu umblăm,drumurile ce rămân în noi,ne duc și ele, fără număr, undeva.Cuvintele pe care nu le rostim,cuvintele ce rămân în noi,descoperă și ele, fără de margini, făptura.Luptele ce nu le dăm,luptele ce rămân în noi,ne lărgesc și ele în taină patria.Sămânța pe care n-o dăruim,sămânța ce rămâne în noi,multiplică și ea […]

Inima pădurii – Lucian Blaga

Inima pădurii Mire-te, dezmire-tezilele pădurii,zile ale facerii,zilele răsurii. Mire-te, dezmire-tevăile răsurii,cari vădesc miresmele,mândrele și nurii. Mire-te, dezmire-tecântecul făpturii,locul unde toate cresc,inima pădurii. Categorii poezii:

Inima – Lucian Blaga

Inima O, inima! Mărturisiri afunde ard în ea.Uimit eu mintea mi-o ascutsi-n înțelesuri marizvâcnirea i-o destram. O, inima:nebună, când se zbate-n joc sălbatic,atunci,atunci îmi spune că din lutul eia fost făcut pe vremuri vasul,în care Prometeu a coborât din ceraprinsul jar, ce l-a furat din vatra zeilor,în timp ce zorile îl ridicau peste Olimpși-și ascundeau […]

Inelul anului – Lucian Blaga

Inelul anului Anul adaugă un inel tulpinii,cînd pomul e încă suleget,cum mirele pune mireseiveriga în deget. În jocurile și frumsețea Firiiputerea aceasta de-a pune inelnu este-a timpului,ci a iubirii. Categorii poezii:

Încheiere – Lucian Blaga

Încheiere Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.E în apă. E în vânt.Sau mai departe. Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.Sunt undeva jos sau undeva sus.Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:taina trăită unde s-a dus?. Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?De la basmul sângelui spusîntoarce-ţi […]

Începuturi – Lucian Blaga

Începuturi Cînd fiecare celulă de sînge din noidevine o inimă,atuncea sîntem bolnavi.Dar numai iubireane-ncearcă-n aasemenea chip. Sîngele meu e o mare fără pămînt.Eu fără-nfățișare –tu arătare, deasupra.Purtată ești peste-ntinderica duhul cel singurdeasupra întîielor ape. Categorii poezii:

În valea regilor – Lucian Blaga

În valea regilor Grămezi de frunze-n cercuri. Octomvrie deplin.Răzbat doar anevoie prinfoșnirea roșie-a coroanelorsurd și dintr-o datăde pe frunțile copacilor căzute.Alături au rămas copacii, muți ca niște regitrădați și cu privirile scăzute. Și mult mă mir că nu se-nclinănici unul pînă jos să-și nalțe iarpe creștet strălucirea.S-ar părea că e o mărețiesă-ți vezi coroana la […]

În timp – Lucian Blaga

În timp Natura-și împlinește ciclulși iarăși de la cap și-l ia.Istoria înaintează pe Via Appia.Astăzi ca și alte dățiînalță apeducte-n deșerturi,pentru tot mai depărtate cetăți,duce pe umeri argila arsă,dezmărginește pămîntul, grădină după grădină,și pune pietre de hotar în timp,aci o bătălie, colo un gînd.În catacombe s-adună și iar se revarsă.Dar faptele mele unde sînt?Faptele ce […]