Că mi-ar zdrobi suspinul … – Veronica Micle
Că mi-ar zdrobi suspinul … Că mi-ar zdrobi suspinul și sufletul din mineȘi că de lacrimi ochii simți-voi că se strângNu mi-ar păsa nimica, ci tot gândind la tineÎntreaga mea viață eu aș voi să plâng. Dar mă cuprinde groaza când cuget că odatăDe chiar aceste lacrimi ce plâng azi urma taImaginea-ți iubită în sufletu-mi […]
Când noaptea e adâncă … – Veronica Micle
Când noaptea e adâncă … Când noaptea e adâncă și-i liniște, tăcere,Când și zefirul dulce pe frunze doarme lin,Iar luna călătoare pe cerul cel seninA firii adormite e singura veghere, Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,Deștept, far-de repaos veghează ne-ncetat,Cu-al zilei zgomot mare în veci neîmpăcâtTăcerea mută-a nopțîi ii place să asculte. Ce-aude […]
Ce n-ar da un mort din groapă – Veronica Micle
Ce n-ar da un mort din groapă Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripeDuși de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –Noi visam eternitate în durata unei clipe. Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de razăCe din lună se […]
Cu gândul – Veronica Micle
Cu gândul Cu gândul m-am bătut adeseaSă știu cu hotărâre,Adevărul înțelesCe-l ai tu în privire. Dacă e ură, sau amor,Tot una mi-ar fi mie,Căci știu că tot e trecător,Și nu-i pentru vecie. Categorii poezii:
D-nei Aristița Manolescu – Veronica Micle
D-nei Aristița Manolescu În cadrul vieții tale, plinăDe-atâta artă și luminăCa prototipul genial,Creat de-acele minți mărețePline de foc și frumusețe,De cel mai gingaș ideal, Te-aud, te văd și nu pot spuneEști interpretul său anumeFiința care a trăitÎn mintea geniului careVisat-a făr-de asemănareUn tip ce-n lume n-a găsit?v Categorii poezii:
De ce în sufletul meu … – Veronica Micle
De ce în sufletul meu … De ce în sufletul meu simtDurere? – poate că mă mintSperanțele – ș-a ta iubireE o deșartă amăgire? Și când pe tine te-ntâlnescȘi-n ochii tăi cu drag privesc,De ce în dulcea lor zâmbireCitesc a mea nenorocire, De ce cad mâna ta o strâng,Mi-e jale de-mi vine să plâng,Pare c-o […]
De ce-ți mai numeri anii – Veronica Micle
De ce-ți mai numeri anii De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrânCând ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân,Şi pentru ce oglinda întrebi privind în eaSă-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţa ta? Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetatAdânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat,Şi crezi […]
De pe țărmurile lumii … – Veronica Micle
De pe țărmurile lumii … De pe țărmurile lumii norii către cer se-nalță,Dar pe bolta lui albastră nu rămâne nici o ceață,Bate vântul și-i alungă, norii se călătoresc,Iar pribegele lor urme prin văzduh se risipesc. Bate vânt și zi și noapte geme-n pieptul meu furtună,Și gândirile-mi amare toate, toate se adună,Și nu-i urma lor pribeagă, […]
De pe-un vârf … – Veronica Micle
De pe-un vârf … De pe-un vârf înalt de munte coboram încet la valeSingură în a mea cale,Singură cu gândul meu, Și la vremi de farmec pline, vremi ce astăzi nu mai sunt.Se ducea tristul meu gândSe ducea fără să vreu. Și-mi treceau prin minte toate fericirile visateȘi în lume neaflate.Și mereu tot coborând, Lâng-o […]
De-aș putea … – Veronica Micle
De-aș putea … De-aș putea numai o clipăPe a vântului aripăSă mă duc în zbor nebun,Te-aș căta lumea întreagă,Cât mi-ai fost și-mi eșți de dragă,Inc-odată să-ți mai spun. Și iertare nu ți-aș cere,Dar de jalnică durereCe-ai vedea pe fața mea,Că și vântul ce m-aduceLângă tine-așa s-ar duceUra ta și m-ai ierta. Categorii poezii: