Subchiriaşii

În pridvorul casei mele
E un cuib de rândunele.

Deşi nu-s un bogătaş,
Am, deci, şase subchiriaşi.

Pentru că-s, uitai să spui,
Doi părinţi şi patru pui.

Părinţii, nu ştiu cum fac, –
Toată ziua sânt în frac.

Chiar şi dimineaţa zboară
Doar în ţinută de seară.

Vrăbiile-i cam bârfesc,
Cică prea se grozăvesc.

Dar eu, drept să spun, îi iert:
Sânt în haine de concert.

Puii-i văd ieşind în prag:
Patru guri deschise larg.

Încât chiar mă preocup:
Ciocurile au şi trup?

Ba mă-ntreb şi alte fleacuri:
Trupurile au şi fracuri?

Mor de curiozitate
Până aflu câte toate,

Dar m-oi lămuri uşor
La prima lecţie de zbor.